Trăim într-o adevărată ţară a zdrulii, una în care nu mai contăm aproape deloc ca popor, o ţară în care toţi balaoacheşii, anormalii, curvele şi hoţii fac legea, iar oamenii cinstiţi şi de valoare, sunt fie în pământ, fie fugiţi în cele patru zări. Ni se arată mereu cartonaşul roşu, iar a spune cu mândrie că eşti român, echivalează cu un risc maxim. Bercea Mondialu’, un cocalar urât ca un fund de ceaun, s-a tras în beţe la greu cu alde familionul lui Băselu’, iar în timpul ăsta făcea şi desfăcea afaceri de mulţi euroi în zona Olteniei. Acum, cocalarul e la başcă pentru 29 de zile, acuzat fiind că ar fi dorit să-şi omoare un nepot, din aceeaşi tagmă. Dacă am fi cu adevărat cinici şi necreştini, aproape că am fi siliţi să spunem cu glas mare: „Ei, şi? Pagubă-n ciuperci”. Ne-am săturat de atâta rahat adunat în movile, care riscă a deveni mai înalte chiar decât Everestul. Numai că, la auzul veştii arestării cocalarului, a sărit ca ars marele deputat Mădălingi Voicu, un alt cocalar, dintr-o familie de muzicieni (altminteri valoroşi), el însuşi un fel de gurist cu şcoală, deloc prost, dar nesimţit şi arogant cât cuprinde. I s-a alăturat şi un anume Păunaşul -Codrilor-Nicuşor, alt deputat cocalaresc, afacerist mai mult decât dubios, dar deocamdată – încă nedovedit, care şi-au unit glasurile în favoarea Mondialului, ameninţând cu mari mişcări protestatare, dacă scârbosul oploşit pe lângă pulpana  fratelui lui Băselu’, nu va fi, chipurile-eliberat imediat. Mondialu’ ar fi nevinovat, mai mult: o biată victimă a rasiştilor şi xenofobilor ăstora de români. Oare până când vom mai îndura o asemenea batjocură non-stop? Probabil ne merităm soarta cu vârf şi îndesat, atât vreme cât stăm ca oile cele proaste la tăiere, ori, precum curvele cele mai ieftine, crăcite imediat pentru trei-patru creiţari. Unde eşti tu, Ţepeş, Doamne?!