Supărat nevoie mare, anul trecut, că Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret Iaşi nu l-a prea băgat în seamă când a organizat „Gala Sportului Ieşean 2010“, primarul Gheroghe Nichita şi-a tras gala lui, care „nu s-a vrut o competitoare cu gala DJST-ului (sanchi!)! Noi am vrut să premiem excelenţa în sport“, după cum afirmă edilul.
„S-a dorit organizarea unei gale în care să se premieze excelenţa în sport şi nu premierea unor sportivi, ţinând cont de nişte criterii stabilite de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret. Excelenţa în sport se realizează după mulţi ani de muncă. Sper ca această gală să devină o pildă şi un sistem de referinţă pentru sportul ieşean“, a spus Gheorghe Nichita, care a ţinut să explice că această gală a avut loc cu ocazia Zilei Unirii Mici: „Am ţinut ca sportivii ieşeni şi antrenorii lor să fie premiaţi la Primărie, cu ocazia Zilei de 24 ianuarie. Această zi are o însemnătate aparte pentru noi ieşenii, pentru că pe această dată, în 1859, am cedat Capitala ţării în favoarea Bucureştiului, pentru o Românie mai mare!”
Diplome pentru toată lumea, bani pentru cine trebuie
La categoria „Cea mai mare performanţă în sportul ieşean în 2010“ a fost premiat – pe bună dreptate -, scrimerul Tiberiu Dolniceanu, de la CSM Iaşi, dar şi antrenorul acestuia, Iulian Biţucă. Dolniceanu a fost component al lotului olimpic medaliat cu bronz la Campionatul Mondial de seniori de anul trecut, a ocupat locul al V-lea la Europenele de tineret, locul al V-lea cu echipa, la Europenele de tineret, şi dublu campion naţional de tineret la individual şi cu echipa.
Şi, dacă în cazul său, suma de 3.000 de lei a părut mică faţă de performanţa reuşită, nu la fel au stat lucrurile şi cu alţi premianţi.
Au fost cazuri de sportivi care, în ciuda performanţelor reuşite anul trecut, au primit câte o diplomă de excelenţă şi câte 100 de lei, în timp ce alţii, care au avut doar meritul de a-l peria când trebuie pe primar, au luat câte 1.000-1.500 de lei.
Şi, cum toată lumea a fost premiată, nu putea scăpa fără un premiu nici primarul. Diploma de excelenţă i-a fost înmânată de directorul clubului CS Politehnica Iaşi, Leonida Antohi, din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a Federaţiei Sportului Şcolar şi Universitar, pentru contribuţia adusă sportului… românesc.
Perevoznic, Perevojnic, Perevozniţ…
Marea gală de la Palatul cel Roznovan a fost prezentată de George Marici (urmaş şi subordonat al mardoiului Tomescu), un reporter sportiv de la Radio Iaşi şi cu aere de mare actor. Pe lângă multiplele bâlbe şi necunoaşterea numelor unor spotivi sau antrenori, Marici a reuşit să-l enerveze şi pe primarul Nichita, care i-a atras atenţia în mai multe rânduri.
Astfel, de la numele marei maestre la şah Margareta Perevoznic, căreia Marici i-a spus când „Perevojnic”, când „Perevozniţ” şi până la caracterizările unor sportivi, demne de comentariile de la Radio România Actualităţi de acum vreo 50 de ani, toate aceste momente nu au făct decât să stârnească zâmbetele amare ale unor sportivi şi încruntări de sprâncene din partea organizatorilor.
OM-ul primarului, „cel mai bun gazetar sportiv ieşean“
Unul dintre cele mai penibile momente ale Galei de la Primărie a fost acela în care a fost premiat „cel mai bun gazetar sportiv ieşean“. Aşa cum toată lumea se aştepta, trofeul i-a revenit lui Ovidiu Minea – duşmanii lui Gigi ştiu de ce!
Penibil a fost şi speech-ul din momentul decernării premiului, când acesta a ţinut cu tot dinadinsul să arate că OM-ul nu l-a periat ori de câte ori a avut nevoie şi nici nu l-a susţinut şi lăudat în „Ziarul de Iaşi”.
„Nu-i dau premiul lui Ovidiu pentru că mă perie (n.n. – oh, nu, nici vorbă)! Îi acord această diplomă de excelenţă pentru că este cel mai corect şi distins ziarist ieşean (n.n.- apaluze!). Chiar eu am fost de multe ori o victimă a articolelor scrise de Ovidiu (n.n. – de vreo trei ori în vreo 12 ani), dar am înţeles când am geşit şi am ştiut că este o critică constructivă (n.n. – cacofonia nu ne aparţine)“, a spus din tot sufletul primarul.
Pe lângă diplomă, Ovidiu Minea a primit şi un plic cu bani.
Cică ar fi vorba de o sumă cu vreo trei zerouri, spun gurile… din contabilitatea Primăriei.
Câte-un păhărel
La sfârşitul marei gale, toţi cei prezenţi au fost invitaţi de primar la un pahar de şampanie, sau „de vin, că nu ştiu exact ce este. La un pahar de vorbă, mai bine spus!“. Şi, într-adevăr, a fost un pahar de şampanie şi câteva aperitive, la care sportivii nu prea au mai ajuns, după ce câţiva ziarişti cu foamea-n glandă şi cu genţile mari s-au înfipt.
În rest, multe pupături, urări de bine, împliniri pe plan sportiv, dar mai ales pe plan politic – pentru unii, că doar la anul sunt alegeri.