Când o rudă ți se prăpădește din cauza unei boli incurabile sau a vârstei e normal să fii îndurerat. La fel de firesc e să plângi atunci când îți sucombă câinele sau perușul de companie, când ești dat afară de la slujbă sau când e tsunami în Pacific. Pe de altă parte, când prietenul cel mai bun îți bagă cuțitul în spate sau logodnica îți fuge cu vecinul de la parter, e natural să te revolți, să te înfurii și să urli „Răzbunare!”. Bine, așa reacționează un bărbat. Fiindcă, dacă ești o entitate care are doar caracteristicile anatomice necesare, dar un suflet de eunuc, atunci îți plângi de milă, te apuci de bocit și ții momente de reculegere.

Marius Spînu

Iar dacă vorbim de morți, trădări și momente de reculegere, bănuim că unii dintre dumneavoastră v-ați prins că e vorba de PDL și, în particular, de latura sa morbidă: așa-numita mișcare „reformistă” a funebrei procuroare Monica Macovei. Ei bine, aflăm cum că, miercuri, pe la Casa Cărții, „reformiștii” din filiala bahluiană a PDL au ținut ca, înainte de a-și da cu părerea despre moțiunea procuroarei, să țină un „moment de reculegere” pentru a marca faptul că însuși prim-vicepreședintele portocaliilor, Mihai Stănișoară, taman își descoperise, subit, convingerile liberale, mutându-se în barca lui Crin Antonescu. Normal, propunerea nu avea cum să vină decât din partea șturlubaticului Marius Spînu, fostul deputat portocaliu lăsat acasă, pe merit, prin votul pensionarilor din Tătărași. Care Spînu și-a asumat, bărbătește, propunerea în fața celor câteva zeci de amețiți, pardon, de „reformiști” veniți la întâlnire: „Ideea a aparţinut unui coleg. În urmă cu numai trei săptămâni, Stănişoară se răstea în Parlament împotriva USL, făcându-i hoţi, pentru ca azi să aflăm că pleacă la PNL. Este un gest oportunist. Dacă pleca la un partid de opoziţie, puteam înţelege, dar aşa nu are nicio scuză. El a luat-o de la începutul guvernării USL, ce rost avea să mai aştepte?”

Clar, Stănișoară e un oportunist, deși nu-i chiar lipsit de înțelepciune să părăsești coșmelia care tocmai se dărâmă. Dar, cum spuneam, astfel de gesturi se cuvine să fie tratate nu cu lacrimi, ci cu flit și cu niscaiva vorbe de bine din fundul grădinii. Adică, bărbătește, chestie de care se pare că nu-l putem bănui pe, altfel, gălăgiosul Spînu. Iar, dacă tot simte nevoia de momente de reculegere, atunci îi recomandăm să le folosească pentru alte „catastrofe”, precum economia țării, pierderea mandatului propriu sau dispariția iminentă a PDL…

Mortua est