Confirmând încă o dată faptul că marile spirite se întâlnesc, iată că şi două somităţi ale vieţii politice ieşene, Varujan Vosganian şi Vasile Şalaru, s-au întâlnit sub umbrela aceluiaşi partid, Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa (ALDE). Primul vine dinspre PNL, celălalt din casa Partidului Conservator, iar naş le este pastorul Tăriceanu din biserica reformată a liberalilor. Cum Vosganian şi Şalaru sunt iubitori ai educaţiei şi culturii, cei doi s-au întâlnit recent într-o librărie, unde au stat la o mică şuetă.

Varujan Vosganian: Domnu’ Şalaru, v-am văzut încă de la intrare. Nu eram sigur că sunteţi dumneavoastră, dar când aţi scos pieptul înainte şi aţi bombat fundul, mi-am zis în barbă: “Ăsta nu poate fi decât eminentul profesor Şalaru, acest Spiru Haret al timpurilor noastre!”.
Vasile Şalaru: Vă mulţumesc pentru atenţia distributivă pe care o aveţi faţă de persoana mea, domnule ministru! De când nu mai sunt secretar de stat, rar mă mai recunoaşte careva pe stradă.

Eu ce să mai zic? Pe mine nu mă recunoaşte nici un cititor, deşi am candidat de nenumărate ori la Premiul Nobel. De aici şi vorba poetului, „mă ştiau juraţii toţi, tu nu m-ai cunoscut…”.
Ehei, pe lângă plopii fără soţ… Cunoaştem opera poetului naţional, cum să nu! Păi, pe vremea când eram inspector şcolar, mă duceam des în control pe plaiurile mustind a literatură, precum Cotnariul, de pildă…

Aha, mergeaţi la rădăcina culturii, la butuc, cum ar veni. Se vede că sunteţi un tradiţionalist, un conservator sadea.
Normal! Chiar şi dom’ profesor Voiculescu, fie-i zeghea uşoară, mă aprecia foarte mult pentru umanismul meu, pentru faptul că reuşeam să reduc semnificativ forţa cu care trânteam elevul de tablă. Ştiţi, eu am fost dascăl de fizică şi cunosc foarte bine cum stă chestia cu raportul între masa profesorului şi acceleraţia elevului către tablă, uşă sau fereastră, în funcţie de cât de loază este în plenul clasei.

Îmi place să discut cu un om instruit ca dumneata, mai ales că acum facem parte din acelaşi partid. Ce-i drept, eu sunt şeful matale, aşa că, dacă simţi nevoia să subliniezi acest raport de forţe, eşti liber s-o faci.
Sincer, domnu’ senator, de când dom’ profesor nu mai e printre noi, oamenii liberi, nu prea mai ştiu cum funcţionează principiul periei aplicate pe un rever înclinat şi cu un coeficient scăzut de frecare. Ia să încerc un pic, că doar evacuarea scamelor de pe costum nu se uită niciodată, e ca mersul pe bicicletă. Oho, dar ce stofă fină aveţi, domnu’ Varujan… Se vede că sunteţi intelectualul partidului!