Cei care au avut parte, în copilărie, de sărăcie şi stres cronic, au şanse mai mari de a avea, la vârsta adultă, probleme legate de controlul emoţiilor negative, arată un studiu american recent. Studiul arată că subiecţii care, la vârsta de 9 ani, trăiau în familii cu venituri mici prezentau, la vârsta de 24 de ani, o activitate mai intesnă într-o zonă cerebrală numită amigdala, regiune implicată în controlul fricii şi al altor emoţii negative. Aceiaşi participanţi prezentau o activitate mai scăzută în cortexul prefrontal, regiune despre care se crede că ar interveni, de asemenea, în controlul emoţiilor negative.
Rezultatele studiului, realizat de cercetători de la 4 universităţi americane (University of Illinois – Chicago, Cornell University, University of Michigan şi University of Denver) au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences.
Disfuncţiile la nivelul amigdalei şi al cortexului prefrontal au fost corelate cu probleme precum depresia, anxietatea, impulsurile agresive şi abuzul de droguri şi alcool, spun cercetătorii.
Se cunoaşte faptul că efectele negative ale sărăciei pot da naştere unei întregi cascade de factori de risc, punând copiii în pericolul de a dezvolta, la vârsta adultă, diverse afecţiuni fizice şi psihice. Până acum, însă, nu se ştia că sărăcia îndurată în copilărie poate afecta funcţionarea creierului, mai ales în ceea ce priveşte controlul emoţiilor; acest studiu este primul care stabileşte o asemenea corelaţie.
Factori de stres cronic îndurat în copilărie şi adolescenţă (datorat unor elemente precum locuirea în condiţii precare, supraaglomerarea locuinţei, zgomotul) sau evenimentele familiale stresante (certurile în familie, violenţa ori despărţirea familiei) afectează funcţionarea cortexului prefrontal din perspectiva controlului emoţiilor, au constatat autorii studiului.
Citește articolul complet în Descoperă
