În perioada 2006-2008, băncile acordau credite pe bandă rulantă. Aproape că nu exista salariat din Iași sau din România care să nu fi apelat la bănci. Toată lumea lua credit. Acte multe nu se solicitau. Erau suficiente câteva adeverințe. Așa se face că ieșenii s-au împrumutat la bănci să-și împlinească visul de-o viață. O casă și o mașină. Asta spre bucuria delearilor auto dar și a investitorilor imobiliari. A celor care au avut terenuri sau apartamente scoase la vânzare.
Creştere şi descreştere
Unii au crezut că Iașul se va muta pe la Podu Iloaiei. S-a ajuns în situația în care ieșenii se împrumutau la bănci, cumpărau un teren, îl revindeau la scurt timp, achitau creditul și tot mai rămâneau cu bani. Piața imobiliară era o adevărată afacere. În 2009, când a venit criza financiară, piața imobiliară a căzut brusc. Terenul care se vindea la Dumești cu 30 de euro metrul pătrat a revenit la valoarea adevărată, de doar 5 euro pe metrul pătrat. Un apartament cu două camere prin cartierele mărginașe ale Iașului a ajuns să valoreze doar 30-35.000 de euro, față de 65.000 de euro cu cât se vindea în plin boom imobiliar. Salariile au scăzut, euro a crescut, ca să nu mai spunem de francul elvețian, și, uite așa, ieșenii s-au trezit peste noapte cu rate uriașe pe care nu le mai puteau plăti.
Prin interpuşi
Necazul unora, bucuria altora. Și aici ne referim la executorii judecătorești. Care au dezvoltat o adevărată afacere pe seama ieșenilor datori la bănci și aflați în imposibilitate de plată. Băncile au solicitat urgent executarea silită a datornicilor. Executorii și-au făcut de cap. Au lăsat pe drumuri zeci de familii. Le-au vândut casele pe te miri ce. Și, culmea, cumpărători au fost tot executorii, dar prin interpuși. Într-un final, tot ei s-au îmbogățit. O dată din activitatea de executare. A doua oară din revânzarea imobilului luat prin interpuși la preț de nimic. Însă, încet-încet, toate aceste cazuri ies la iveală, ca uleiul la suprafaţă. Deja, primele informaţii de acest gen au fost făcute publice. Însă, informaţiile vorbesc de adevărate reţele construite pe lângă birourile acestora. Ce-a transpirat până acum în spaţiul public, e stratul superficial. Urmează bubuituri cu nume mari de tot.
