Ajutoarele sociale și cele de șomaj reprezintă un efort bugetar de aproximativ 120 milioane lei lunar, adică de 1,44 miliarde lei anual. Cheltuielile prevăzute de legea bugetului de stat pe acest an se ridică la 252,03 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, 0,6% din buget. La acestea se adaugă alte 2 miliarde lei constând în ajutoare alimentare de la UE.

„Noi în acest moment dăm beneficii oamenilor care au nevoie şi trebuie să primească, dar dăm şi la alţi oameni care stau şi lâncezesc şi sunt trântori în sistem”. Recunoașteți declarația? A zis chestia asta, acum vreo două săptămâni, Dragoș Pîslaru, ministrul muncii. Declarația lui a fost hulită de unii și întâmpinată cu urale de alții, în funcție de opiniile politice. Unii i-au bătut obrazul, că îi ia la mișto pe cei năpăstuiți de soartă. Alții, cu gândul la beneficiarii de ajutoare care își petrec zilele prin crâșme au zis că era și timpul ca cineva să pună degetul pe rană. Noi zicem, deocamdată, că un ministru ar trebui să vorbească mai puțin și să facă mai mult. De exemplu, să vină cu o propunere legislativă care să corecteze problemele sistemului. În cazul lui Pîslaru, să propună o metodă prin care să primească ajutoare doar cei care au nevoie de ele, iar bețivii să-și caute în altă parte decât în bugetul țării banii de vodcă proastă. Până să-l vedem însă pe ministru venind și cu o idee, nu numai cu vorbe, hai să vedem împreună totuși cum stă chestia cu cutare și cutare, vorba lui Caragiale. Cât ne costă ajutoarele sociale, la urma urmei? Merită efortul sau sunt bani aruncați în vânt?

În teorie
În primul rând, să clarificăm despre ce e vorba. Există ajutoare și ajutoare. Și alocația copiilor este un ajutor. Și alocația specială pentru familia monoparentală. Și pensia de handicap. Și alocația de inserție socială. Și pensia de boală. Și pensia pentru limită de vârstă intră tot în categoria bugetară a cheltuielilor sociale, deși e vorba de bani acordați oamenilor care și-au rupt oasele muncind timp de 40 de ani. Noi vom vorbi doar de două tipuri de ajutoare, ambele considerate ca predispunând la lene: venitul minim garantat și ajutorul de șomaj. Teoria economică spune că ajutoarele suficient de mari pentru a asigura o minimă subzistență îl fac pe om să nu mai caute un loc de muncă, ci să se mulțumească să se târască de la o lună la alta. Sună cinic, într-adevăr, pentru că fiecare caz e unic în felul lui, dar asta e teoria.

245.000 de vmg-iști
Numărul beneficiarilor venitului minim garantat fluctuează, de la lună la lună, în funcție de cine mai depune cerere, de cine mai este scos din plată și de cum se mai schimbă legile. La începutul acestui an, erau 245.000 de beneficiari, aceștia primind, în medie, câte 264 de lei lunar. În total deci, cheltuielile lunare cu plata venitului minim garantat reprezintă 64,7 milioane lei.

Bani pentru șomeri
În ce-i privește pe șomeri, aceștia sunt, la nivelul întregii țări, cam 440.000. Trei sferturi din ei sunt însă neindemnizați, pentru că au depășit durata maximă de alocare a ajutorului de șomaj. Bugetul țării este astfel „împovărat” doar de plata a mai puțin de 110.000 de indemnizații de șomaj. Iar despre această indemnizație se poate spune orice, numai că ar predispune la lene, nu. Ea este egală cu 75% din indicatorul social de referință, care încă de la înființarea sa în 2008, a rămas la valoarea de 500 de lei. Cu alte cuvinte, indemnizația de șomaj minimă este de 375 de lei, la care se adaugă o sumă calculată în funcție de salariul de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu. Această sumă este de maxim 10%, pentru o vechime în muncă de cel puțin 20 de ani. Pe total, ajutorul de șomaj mediu este undeva în jurul cifrei de 500 de lei lunar. Nu vă luați după știrile de la televizor, care vorbesc despre șomerii „de lux”, cu indemnizații de 5-6.000 de lei lunar. Aceștia sunt doar 6 în toată țara. Iar șomerii care primesc peste 1.000 de lei lunar sunt și ei foarte puțini. Deci, ajutoarele de șomaj plătite lunar se ridică la 54,25 milioane lei.

0,6% din buget
Ca să tragem linia, ajutoarele sociale și cele de șomaj reprezintă un efort bugetar de aproximativ 120 milioane lei lunar, adică de 1,44 miliarde lei anual. Cheltuielile prevăzute de legea bugetului de stat pe acest an se ridică la 252,03 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, 0,6% din buget. Adică, te miri ce și mai nimic, în condițiile în care cheltuielile totale cu cu asistența socială, inclusiv pensiile, reprezintă 31,5% din buget. De ce atunci atâta scandal pe tema ajutoarelor sociale? Simplu. Pur și simplu, dă bine la o anumită categorie din electorat. Cei care trăiesc din salariul mediu pe economie sau chiar mai puțin și întind leafa de la o lună la alta, sunt foarte sensibili la ideea ca alții să primească bani fără a munci pentru ei. Dacă ar ști însă sumele reale plătite pentru aceste ajutoare, ar gândi poate altfel.

Masă fără proteine
Dar, la urma urmei, așa mulți, puțini, cum or fi, au vreun efect banii ăștia? E greu de spus, și depinde ce statistici iei în seamă. La urma urmei, cu 264 de lei lunar, nimeni nu se îmbogățește. Și nici cu 500 de lei. Sunt bani care nu-ți ajung, de fapt, pentru nimic. Totuși, există și indicatori care ne pot face o idee. Menționăm doar unul, relevant pentru nivelul de sărăcie general al populației, dacă nu strict pentru beneficiarii de ajutoare sociale. E vorba de numărul de oameni care nu-și permit o masă cu proteine măcar o dată la două zile. Cu alte cuvinte, numărul celor care trăiesc mai mult din cartofi, orez și paste făinoase, adică cele mai ieftine alimente din câte există. În 2012, în toată țara, erau 4,7 milioane de oameni care nu-și permiteau câte o bucată de carne de trei ori pe săptămână. În 2015, numărul lor scăzuse la 3,9 milioane. Cu alte cuvinte, o ducem mai bine. Chiar mult mai bine, dacă ne gândim că e o scădere de 17% în doar patru ani. Poate și grație ajutoarelor sociale plătite de stat.