Un taximetrist a imobilizat un șofer RATP cu un baston electroșoc, iar un șofer al unei basculante ce împrăștia antiderapant era să se urce cu mașina peste o berlină

Un șofer RATP a vrut să plece cu autobuzul din stație, dar nu putea că era blocat în față de un taxi. A apăsat claxonul. Nimic. O mai fi apăsat o dată, de două ori același claxon? Nu știm. Ca să obțină totuși un rezultat, omul a părăsit cabina de pilotaj, coborând treptele mijlocului de transport și îndreptându-se spre șoferul taxiului ca să-l atenționeze de situația creată. Era ora șapte dimineața, într-o zi de miercuri, 5 februarie, într-o atmosferă de ger suportabil, în minunatul nostru oraș Iași.

Amorțit instant
Nu știm cum s-a gândit șoferul de autobuz să-l atenționeze pe șoferul de taxi. Cert este că ultimul a scos un baston electroșoc și l-a aplicat pe pielea primulului. Șefii RATP zic că șoferul lor a coborât ca „să-l roage” pe taximetrist să-și mute ceva mai încolo taxiul. Dincolo de ceea ce zic părțile și ce-or mai zice la cercetarea penală (căci s-a lăsat și cu așa ceva!), cert este că șoferii cu pricina au comunicat cumva între ei, iar taximetristul l-a curentat pe celălalt la propriu, amețindu-l, amorțindu-i partea dreaptă, mână și picior, și ridicându-i tensiunea arterială. Ratp-istul a depus plângere penală, șefii lui au notificat primăria care autorizează taxiurile, deci povestea merge mai departe: curentatul va face tratament, că cică avea deja probleme medicale, iar atentatorul și-ar putea pierde autorizația și alte-alea dacă l-a mâncat palma să apese pe butonul cauzator.

Diplomația ioc
Acuma, să ne dăm și noi cu părerea. Nu prea credem că șoferul de autobuz a făcut cursuri intensive de diplomație și l-a agasat pe taximetrist cu expresii politicoase. Avea, însă, omul dreptate să-i ceară ăluia să-și mute mașina, căci bloca stația. Deci conversația, care a început cu claxoane, a continuat cu ceva strigăte. La șapte dimineața, pe ger, un șofer de autobuz e mai vivace ca un șofer de taxi, căci primul deja făcea traseu, iar ultimul era pe loc repaus. De aceea, zicem noi că e oarecum explicabil (dar nu și tolerabil!) gestul calm al taximetristului de a-i aplica reclamantului un baston cu electroșoc, adică de a face cel mai mic efort într-o păruială care i-ar fi solicitat încordarea mușchilor.

Nea Manivelă
Ce l-ar fi putut determina pe șoferul de taxi să ia această decizie extremă de atac sau de autoapărare, noi nu știm, va trebui să lămurească ancheta. Câți nervi avea explodați șoferul de autobuz, iarăși nu știm, martorii oculari vor putea depune mărturie. Ce căuta taxiul la locul nepotrivit și staționa într-o stație de autobuz, iarăși vom afla în urma cercetărilor. Dar vreau să vă spun despre întâmplarea unui prieten, căruia i s-a stricat mașina în trafic, fix într-o seară cu ninsoare. Omul era cu nevasta și copiii, mai avea juma de kilometru până acasă. În spatele lui era o basculantă care arunca antiderapant. Mașina amicului se oprise și nu mai pornea. Aprinde avariile. Şoferul basculantei a tras sirena. Nu vreți să știți cum se aude sirena aia! Și mai trage o dată sirena, și iar. Amicul se dă jos din maşină, se duce la şoferul basculantei, un moşulică de vreo 65 de ani, părul alb, faţa rotundă, ochii plini de furie. Şi-i zice lui nea Manivelă: Bă, mi-a murit maşina, nu pornește, nu mai trage sirena, că sperii copiii. Nea Manivelă urla din cabina lui să se dea la o parte că el are normă de aruncat antiderapantul. Bă, ești prost, nu pricepi, nu merge mașina.

Omenie și mârlănie
Ăla din basculantă, muncitorul cu lopata care arunca nisipul se bagă și el în seamă: Da’ pe cine faci, uăi, prost? Asta-l freca grija pe ciumete în clipele alea. Niște cetățeni se adunaseră deja lângă mașina stricată și i-au dat o mână de ajutor amicului să o mute de pe carosabil, deși locul era strâmt, iar mașinile circulau intens. Ați văzut diferența dintre omenie și mârlănie?