Dragi justițiabili ieșeni. Onorat public aflat mereu în căutarea adevărului și a dreptății sublime. Preț de câteva săptămâni bune, președinta Curții de Apel Iași, Cristina Văleanu, va dispărea din peisajul cel dur, anevoios și cețos al Justiției noastre de Bahlui. Surse cu parfum de credibilitate din anturajul celor care împart sentințe și se joacă zilnic cu destinele oamenilor susțin că șefa instanței superioare și-ar pregăti încet și discret ieșirea din scenă, recte plecarea pe alte meleaguri mult mai sigure și mai puțin stresante ca la Iași. Simțind probabil că pășește tot mai mult pe nisipurile mișcătoare și desișurile complicate ale Justiției bahluiene (n.r. – prietenii știu de ce), judecătoarea Văleanu a pus ochii pe un fotoliu mult mai sigur și mai greu de clătinat taman la Înalta Curte de Casație și Justiție, locație de unde s-ar putea gândi lejer chiar la pensionare. Și nu cu o pensie minusculă de simplu amărăștean. Ci cu una babana-babana de tot, în urma căreia ar putea întreține ușurel 2 familii, nu una. Și pentru a-și atinge țelul suprem, președinta Curții de Apel Iași s-a pus recent cu burta pe carte în vederea promovării examenului pentru un post de magistrat la ICCJ. Dacă unele surse din Palatul de Justiție spun că madam Văleanu ar părăsi câmpul local de luptă doar din cauza presiunilor și șicanelor provocate de procurorii DNA, alții arată că femeia este mult mai pragmatică și chiar își dorește din tot sufletul să avanseze la București, într-o funcție supremă. De unde, mai mult ca sigur nu va putea fi atinsă nici măcar cu un deget. Darămite cu vreo acuzație puerilă a DNA-ului. Amintim că, președinta instanței superioare ieșene este cercetată pentru favorizarea infractorului, fiind acuzată că ar fi anunțat o persoană că este interceptată de servicii într-un dosar. De altfel, în septembrie 2012, Văleanu a fost audiată la sediul DNA Iași referitor la modul în care mai mulți magistrați colegi au soluționat procese suspecte vizând intabulări de terenuri. La data cu pricina, judecătoarea s-a apărat și a declarat că acuzațiile la adresa ei sunt total nefondate și nepertinente. Procurorii DNA au contrazis-o însă și au susținut că judecătorii respectivi ar fi emis niște sentințe eronate în cazul unor persoane rău-intenționate ce au reușit ulterior să-și intabuleze terenurile, în baza unor acte false. În dosarul respectiv sunt cercetate peste 20 de persoane, inclusiv angajați ai Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară din Iași. De câteva luni bune însă, nimeni, dar absolut nici un anchetator DNA nu mai are curajul să sufle o simplă vorbuliță. Oare de ce? Există doar o singură explicație plauzibilă, dar cu trei variante ajutătoare: dosarul cu pricină a fost „culcat”, pasat altcuiva ori uitat de aiurea printr-un sertar. Dumneavoastră ce părere aveți? Nu-i așa că e ceva putred în Danemarca?

Daniela lui Morar