Pe vremuri, pe când se mai vota pe liste, deputaţi ca Leonard Cazan sau Vladimir Fârşirotu ţineau prima pagină a ziarelor, o dată pe an. Nu că ar fi făcut ceva pentru ieşenii care îi votaseră, la grămadă cu alţii ca ei. Dimpotrivă. Perfect şi absolut anonimi, ei apăreau prin ziare doar la momente de bilanţ: un an, doi, trei de mandat, de muţenie în Parlament. Nu erau singurii, fireşte, dar aveau nume mişto. Câţi de Fârşirotu or fi în ţara asta? Prea mulţi, sigur nu. Cum e să te cheme aşa? Dacă de altceva nu eşti bun în politică, măcar prin nume să ieşi din anonimat.

Dar ce te faci dacă te cheamă Popescu? Sau Popa? Dacă nu te spargi în figuri, te uită şi mama electoratului. Ceea ce nu este de dorit, că acu’ se votează uninominal, pe colegii. Şi totuşi, există un aşa parlamentar. Dacă nu îi pomeneau recent numele nişte colegi, am fi uitat că există. Culmea, că stăm taman în colegiul pe care îl reprezintă senatorul Mihaela Popa. Ca în gluma aia de doi bani: “Pe mine mă cheamă Vasile. Pe tine cine naiba te-a chemat?”

Profunzime metafizică
Nu ştim cine a chemat-o în politică pe doamna senator (sau ştim, dar nu mai contează) şi nici de ce a lăsat catedra de profesor de mate pentru tribuna parlamentară. E drept, şi Napoleon, om politic, completa în timpul liber, ca să se relaxeze, tabele de logaritmi, dar asemănările se opresc aici. Pe Popa a chemat-o probabil o dorinţă lăuntrică de a-şi ferici electoratul. Fie democrat, în primul mandat, fie liberal, când a simţit că se scufundă corabia PDL. Electorat să fie. La început ne amuza candoarea cu care prezenta găunoşenia Guvernului Boc ca pe nu-ş‘ ce profunzime metafizică şi seriozitatea cu care pomenea de sute de milioane aduse la Iaşi, milioane pe care nici naiba nu le văzuse.

Un sec “La mulţi ani”
Acum, a amuţit de tot şi mai că am intrat la idei. O fi bolnavă? Aşa că am început să o căutăm. Întâi, băbeşte, pe site-ul Senatului. Nu ne-am lămurit. În doişpe luni de mandat, a deschis gura de vreo şase ori în plen. O dată la două luni. Şi noi prindem rând mai des să deschidem gura, când tace nevasta.

Ne-am gândit că poate încă e timidă, deşi se află la al doilea mandat. S-o fi exprimând mai uşor în scris, când n-are de-a face cu elevii. Ok… www.mihaelapopa.ro. Ultima postare: “La mulţi ani, români! La mulţi ani, România!” Eh, bun şi-aşa, deşi ne aşteptam la o postare mai recentă, totuşi. Oups! E vorba de 1 decembrie 2012, văleu! Halal noutate. Mai săpăm. În fond, era doar site-ul de campanie. O să fie reactivat în 2016, probabil.

Mesaje “importante”
Eh, pe blog e mai activă şi constantă. 2012, 2013, câte o postare şi un sfert pe săptămână. Să zicem. Pe anul ăsta am găsit două postări. Una ne anunţa că putem lucra oriunde în UE de la 1 ianuarie. Pe bune? Noroc de senatoarea noastră că ne-a zis asta, că muream inculţi. Cealaltă postare, la fel de monumentală: în 2013, fondurile europene au fost un sprijin puternic pentru toată lumea. Zău? Doamna noastră dragă, banii UE au fost SINGURUL sprijin în 2013! Că doar pe biştari evropeneşti mai mişcă ceva în ţara asta.

Proiectele Iaşului, ioc
Da’ oraşul? Da’ colegiul? Chiar nimic? S-ar părea că aceeaşi impresie au avut-o şi ceilalţi doi-trei vizitatori ai blogului. Nimeni n-a postat vreun comentariu la profundele analize ale senatoarei. Şi la ce mă rog să posteze, în fond? N-am disperat. Toată lumea politică are Facebook, deci şi doamna senator. Şi-acolo, informaţii recente: “20 dec. 2013: cu pensionarii din colegiu”. Mda… Într-adevăr, pensionarii votează săracii disciplinat, deci e bine să-i cultivi. Nu vrem să fim răutăcioşi, dar nu ştim totuşi câţi mai prind şi următoarele alegeri, la câtă grijă are ministrul sănătăţii de prelungirea duratei medii de viaţă.

“Pierdut doamnă senator”
Ne-am întrebat prietenii de-o vârstă cu noi. Nimic. Nici ei nu mai auziseră de doamna Popa de la alegeri. Părinţii, nici atât. Vecinii, zero. Pe urmă însă, ne-am liniştit. Am văzut-o la TV, în plen. Spărgea seminţe. De-alea negre, de microbist. E bine. Înseamnă că mai există şi lucrează pentru colegiul ei, chiar jucându-se de-a bomboana agricolă. Totuşi, deşi ne-a arătat că există şi că se zbate pentru binele ieşenilor, încheiem pesimist. “Pierdut doamnă senator. Se declară nulă”.