Una din cele mai urâte meserii din lume sau cel puțin de la noi, este cea de primar de municipiu. Orice nu merge bine în târg e din cauza lui. Uneori, primarul e înjurat pe merit, de exemplu atunci când un autobuz ia foc pentru că e prea vechi sau când roata mașinii se rupe într-o groapă. Alteori, și-o ia degeaba, când se sparge o țeavă de apă, de care răspunde operatorul din subordinea Consiliului Județean sau când groapa este de fapt pe un drum național. Multe servicii publice se află totuși în subordinea primarului, cum sunt energia termică, salubritatea, iluminatul public, transportul public, străzile sau spațiile verzi. La Iași, de energia termică și iluminatul public se ocupă firme private, care încasează bani buni de la Primărie. Restul se află încă în grija Primăriei, fie direct, fie prin firme subordonate. Care este totuși varianta corectă? Cum fac alții?

Cum e acum
În teorie, un serviciu public se poate afla într-una din trei variante: direct în gestiunea Primăriei, printr-un compartiment propriu, cum e serviciul de urbanism sau Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat, delegat unei societăți proprii, cum sunt la noi piețele sau spațiile verzi, sau în gestiune privată, cum e încălzirea. Există și varianta furnizor privat, fără implicarea Primăriei, cum este E.On pentru furnizarea de gaz și curent electric consumatorilor casnici. Fiecare stat aplică această rețetă în diverse combinații și despre ele vom vorbi azi, căutând modelul ideal.

Ping pong
Ne-am gândit la englezi, că tot ne uităm cu jind la ei de când e la modă să emigrezi în țara Elisabetei a II-a. La ei, serviciile publice au fost operate exclusiv de firme private până la război. Pe urmă, le-au naționalizat pe toate, de ziceai că laburiștii sunt mai comuniști decât comuniștii. Când a venit Thatcher la putere, a privatizat tot. Pe urmă, când au văzut că nici așa nu e bine, au reînceput să le ia în grija autorităților locale. Când se hotărăsc, îi așteptăm cu un telefon. Până atunci, îi lăsăm baltă.

Private în SUA
De ce nu le-a plăcut 100% privat? Răspunsul vine de dincolo de oceanul Atlantic, din SUA, unde serviciile publice sunt complet private și unde, de exemplu, e furnizată cea mai proastă apă potabilă din lumea civilizată. Pentru „potabilă” ar fi trebuit să punem ghilimele, ceea ce am și făcut acum. Pe la jumătatea anilor ’90, în sudul SUA a apărut o adevărată epidemie de boli digestive, soldate inclusiv cu morți. Vectorul de transmitere a fost apa „potabilă”, dar furnizorul a tăcut mâlc până s-a ajuns la el. Normal, că despăgubirile le plătea din profitul privat și a făcut totul pentru a mușamaliza. La noi, furnizorul este de stat, Direcția de Sănătate Publică la fel, amenzile le plătim tot noi, la urma urmei, așa că ApaVital n-are de ce să ascundă prea mult o problemă. Avantajul sistemului american e că în unele situații, cum e transportul public, poate apărea concurență, care este un factor de progres, iar în cazul asfaltărilor, se lucrează exclusiv cu firme private. E drept, au și o legislație a achizițiilor publice mult mai simplă; nu faci licitație pentru fiecare groapă în asfalt.

La alegere
La nemți, autoritățile publice locale trebuie să se ocupe direct de colectarea gunoaielor, acest aspect fiind foarte strict reglementat de guvernul federal. Apa, energia sau transportul sunt la bunul plac: pot fi operate direct de autoritățile locale, date unei firme proprii sau unui operator privat. În majoritatea situațiilor, serviciile publice țin într-un fel sau altul de autoritățile locale, puține fiind date în privat, cât sunt ei de nemți. Transportul public cel puțin e sfânt. În grija oricui ar fi, e subvenționat masiv de autoritățile locale și de cele ale landului. Lor nu le zice UE că e ajutor de stat. Ca regulă generală, serviciile publice sunt ținute, pe cât posibil, în mâna autorităților publice locale, prin departamente proprii. E drept, gradul de descentralizare e mult mai mare, așa că dispun pe plan local de cu totul alți bani decât primarii noștri.

Modelul francez
Francezii aplică în bună măsură modelul nostru. Sau invers. Autoritățile publice locale au atribuții foarte largi când e vorba de servicii publice. Le gestionează cum vor, dar autoritățile centrale le cenzurează drastic, prin tot felul de regulamente cu aplicabilitate generală. De la ei am învățat să înființăm autorități de reglementare în domeniul energiei, serviciilor comunitare etc. Suntem un fel de Franță la nivelul anilor ’80. Ce n-am făcut noi încă este modernizarea pornită de francezi în ’89. Am luat și noi ideea managementului bazat pe obiective, dar nu ca la ei. Francezii au consilii de administrație neutre, care chiar impun obiective și criterii de performanță, nu ca la noi.

Termeni politici
Rezumatul e simplu: statele europene preferă servicii publice administrate sau supervizate de statul central sau/și de autoritățile publice locale, apăsându-se pe cât posibil pedala de eficiență și eficacitate. Nu le confundați: eficiența înseamnă să fii pe plus financiar vorbind; eficacitatea se referă la cât de mulțumiți sunt cetățenii de rezultatul final. Deocamdată, la noi nu prea are sens să încerci privatizarea serviciilor publice. Ce se poate face e forțarea eficientizării, care, la noi, se traduce încă în termeni politici.