Atunci când în vechea zonă industrială a Iașului, fabricile au început să se închidă una câte una, a început să se vorbească și de reînvierea industriei ieșene. S-au făcut planuri, s-au desenat planșe frumos colorate și cam atât. Treptat, zona industrială a fost aproape abandonată și se pot număra pe degete fabricile noi deschise pentru a le înlocui pe cele vechi. De fapt, în zona industrială, firmele noi au refolosit doar clădirile de birouri, restul infrastructurii, inclusiv căile ferate uzinale rămânând să ruginească. Am putea spune chiar că s-au deschis mai multe magazine decât fabrici.

Uzine-tip
Ceea ce nu s-a înțeles în ultimii 25 de ani este că niciunui investitor serios nu-i convine să preia un maldăr de fier vechi pentru a-l reabilita. Toți preferă un teren gol, pe care să construiască de la zero, decât să se trezească pe urmă cu surprize neplăcute cauzate de vechea infrastructură. Aceasta, cu atât mai mult cu cât industria modernă folosește uzine-tip. Fabrica Delphi de la Miroslava este practic identică cu cele de la Ineu, Sânnicolau Mare sau Gillingham. O structură modulară, care la o adică poate fi împachetată și mutată rapid altundeva și reasamblată, dacă pentru investitor ar fi mai rentabil. Or, pentru așa ceva nu te prea ajută la nimic fosta zona industrială. Care zonă a început de vreo 2-3 ani încoace să fie privită mai mult ca o rezervă pentru necesarul ieșean de spații de birouri sau relaxare.

În vest
Pe lângă infrastructura neadecvată unei industrii moderne, zona industrială mai are o problemă, reprezentată de legăturile cu exteriorul. De departe, cea mai bună ieșire din Iași spre restul țării este drumul european Iași – Tg. Frumos – Bacău (cu extensia si spre Pașcani). Din zona industrială ieși din oraș prin Tomești sau Bucium, cu problemele de rigoare. În aceste condiții, nu e de mirare că unitățile de producție înființate în ultimii 25 de ani au apărut în vestul orașului. Începând cu Grupul Conex al lui Ioan Prisecaru și terminând cu Delphi sau cu Parcul Agroindustrial de la Lețcani, aproape tot ce înseamnă industrie ieșeană s-a construit în vest.

200 de hectare
Dar ce are vestul ăsta al Iașului? În primul rând, spațiu cu acces la restul lumii. Lunca Bahluiului nu e altceva decât o lungă câmpie, pe care se poate construi orice. Miroslava a profitat din plin de această situație, comuna asigurându-și aproximativ 100 ha pe care le poate pune la dispoziția celor interesați. Viitorul PUG al Iașului arată că și municipiul a înțeles ideea. Tot ce reprezintă teren liber, în afara pădurilor, va fi inclus în intravilanul orașului, ceea ce înseamnă că se va putea construi fără plata taxelor de scoatere din circuitul agricol. Inclusiv în lunca Bahluiului, pe vreo 200 ha.

Apărătorii Patriei
Pentru Iași, lunca Bahluiului va avea o funcțiune mixtă. Înainte de 1989, exista un proiect de construire a unui nou cartier, Apărătorii Patriei. A rămas doar pe hârtie, pentru că înainte de a fi posibilă construirea de blocuri, erau necesare lucrări de regularizare a râului și masive desecări. Zona e îmbibată la propriu de apă, ca un burete, ceea ce se întâmplă de altfel în orice luncă. Pentru case cu un etaj, maxim două însă, nu sunt mari probleme, așa că în luncă au apărut cartiere ad-hoc. „Dallas”-ul construit ilegal a fost demolat pe vremea lui Simirad, ceea ce nu a împiedicat însă extinderea orașului de-a lungul străzii Cicoarei. Primăria a fost prinsă pe picior stâng, fiind depășită de ritmul construcțiilor. Urbanizarea efectivă a zonei, cu tot ce înseamnă ea în materie de infrastructură de transport și utilități, va mai dura, așa cum se întâmplă de altfel și în zona Viticultori sau în Șorogari. Fără îndoială, construirea de locuințe în zonă va continua. Ca urmare, cu cât va intra în vigoare noul PUG mai repede, cu reglementările sale, cu atât mai bine.

Cresc prețurile
Fâșia din luncă așezată de-a lungul și în prelungirea străzii Cicoarei e așadar adjudecată pentru construcția de locuințe. Calculele arată că zona ar putea adăposti locuințe pentru încă 4.500 de oameni, în afară de ce există deja până acum. Un cartier întreg. Între acesta și Bahlui mai este încă o fâșie de teren liberă. Pe ea pot fi construite locuințe cu regim mic de înălțime sau chiar blocuri, dar cu lucrările aferente de desecare și consolidare a terenului de fundație. În această ultimă variantă, două orașe cât Vasluiul s-ar putea muta la Iași. Ieșirea vestică din Iași are loc pentru încă 93.000 de oameni. Pe planșele primăriei nu se află însă neapărat construirea de locuințe. La fel de bine, se pot construi zone de agrement, necesare dacă se construiesc locuințe sau hale de producție. O fabrică precum Delphi nu are beciuri. Iar de mișcarea asta s-au prins și proprietarii de terenuri din zonă. Prețurile au început să crească, în pofida lipsei dotărilor edilitare. Prețul unui metru pătrat de teren pleacă de la 5 euro/mp. Maximul e de vreo 50 de euro/mp. Deocamdată.