Revolta deţinuţilor din penitenciare, inclusiv din cel de la Iaşi, a cauzat mare supărare ministrului Justiţiei, Raluca Prună, care s-a declarat nemulţumită de activitatea şefului ANP, Cătălin Bejan. Omul, sătul de scandal, s-a declarat pensionat începând cu 1 august, dată de la care va fi înlocuit taman cu Marius Vulpe, gardianul şef al puşcăriei din Dr. Vicol. Deşi acuzat de abuzuri de deţinuţi, iată că Vulpe reuşeşte să fie promovat. Dar, mai multe despre ce mai face directorul închisorii din Iaşi, aflăm din jurnalul său personal.

– Teribil de tare m-a afectat protestul bieţilor deţinuţi pe care-i păstoresc, iată, de zece ani. Cu unii dintre ei sunt coleg de promoţie, în sensul că au intrat în puşcărie chiar în anul în care am devenit director. Suntem de-un leat, cum se zicea pe vremuri. Cu vreo câţiva mă mai întâlneam din când în când la o ţigară în spatele gheretei plantonului, să mai povestim una, alta, ce model de gratii să le mai montez, ce mărci de săpun sunt la modă, chestii din astea, de uz gospodăresc. Eram o familie, ce mai! Şi, când colo, băieţii au uitat de pipa păcii şi au dezgropat securea războiului. Chiar nu-i înţeleg. Semnal bun au la telefon, au televizor cu diagonala mai mare decât a unui plutonier de miliţie de pe vremuri, au şi magazin fix la intrarea în penitenciar, oare ce mai vor? De fapt, totul a pornit de când am dat drumul la bibliotecă. Aşa au început toţi să se documenteze pe baza literaturii de specialitate. De pildă, anul trecut, cele mai citite cărţi au fost Contele de Monte Cristo, Papillon şi Mizerabilii. Normal că li s-a urcat la cap. Dacă pe vremuri, îl aveam pe Fanfan, acum m-am pricopsit cu vreo douăzeci de veterani cu figuri de abatele Faria care se plimbau prin celulă şi ţineau lecţii de libertate la tot felul de monte cristoşii mamii lor. Şi încă ăştia erau cei cuminţi, care doar citeau, dar să te ţii tupeu la cei care se apucaseră de scris! Ăia mai vintage ţineau cu tot dinadinsul să-şi cioplească operele scrijelind pereţii, ca nişte scribi stahanovişti. Desigur, am avut şi epigramişti, foarte creativi pe pereţii toaletei. În fine, nu mai vorbesc de conflictul între reprezentanţii diverselor curente literare. Normal, ăia cu impresii s-au proclamat impresionişti, cei cu tatuaje şi-au revendicat simbolismul, iar cei care visau eliberarea peste noapte au intrat, fireşte, în categoria suprarealiştilor. Ei, cum să-i împaci pe toţi aceşti superbi creatori de frumos? Nu mai bine îmi fac bagajul şi plec la Bucureşti? Nu de alta, dar m-am săturat de capitala culturală a României puşcăriaşe.