Reporterii Bârfei au descoperit cum se mai fac bani pe timp de criză
Cum epoca turnătorilor pare să fi apus demult, în ciuda faptului că, din când în când, dar mai ales în campaniile electorale, CNSAS scoate la iveală un nou dosar de colaborator, s-ar putea bănui că şi sifonăritul a ajuns o îndeletnicire pe cale de dispariţie. Lucrurile stau exact pe dos, dacă facem abstracţie de jargon şi acceptăm termenul, dezavuat de DEX, ca derivat al sifonăriei, cunoscutul loc unde, pe timpuri, părinţii noştri mergeau de-şi umpleau PET-urile cu apă deloc plată. Cum supermarketurilor duduie de şipuri, sticloanţe sau bidoane umplute cu apă mai mult sau mai puţin minerală, era de presupus că se vor găsi nostalgici care să tânjească după un sifon original. D-ăla cu cap şi cu tub pe interior, care să-ţi lase gura apă doar dacă-l priveşti. Ei bine, în Ciurea, băcăniile au început deja să comercializeze sifoane la doi litri, botezate „Kaszoni”. Costă 5 lei, bani pe care-i dai o singură dată, întrucât, după golire, vii doar la umplut bidonul contra sumei de 1,5 lei. Amatori s-au găsit întrucât bârfele din sat vorbesc că în spatele afacerii cu sifoane ar sta chiar edilul-şef, deşi, personal, ne cam îndoim pe motive de incompatibilitate. Cert este faptul că oamenii au renunţat la apa minerală, fie ea bogată în „macneziu”, aşa cum scrie odinioară pe eticheta de „Amfiteatru”, şi cumpără noul sifon, îmbuteliat chiar în Ţinutul Stăneştilor.
Duhul Sfânt ne îndeamă să-i cumpărăm sifonul!
Nu este singurul produs peste care am dat din dorinţa de a vă prezenţa noi oportunităţi de afaceri sau pentru a-l cunoaşte încă de pe acum pe cel care va detrona pe patronul Palas-ului în topul celor mai bogaţi ieşeni. Aşa am descoperit sifonul „Duhul Sfânt”, o licoare ce are în spate o strategie de marketing mult mai inteligentă din moment ce combină setea cu smerenia cumpărătorului. Agresivă este şi promovarea produsului, pe care l-am găsit menţionat pe autocolantele lipite sub pasarele ACB, taman pe conducta de termoficare. Cât priveşte reclama, aceasta este extrem de convingătoare pentru că, din afiş, am dedus că bulele de dioxid de carbon au fost atent selecţionate pentru ca apa să-şi păstreze prospeţimea până la ultima picătură. Deşi din punctul nostru de vedere era mai logic să apară şi un sfat de genul „beţi-ne apa după ce aţi luat un Colebil” pentru ca produsul să nu fie confundat cu agheazmă carbogazoasă, suntem convinşi că sifonul îmbuteliat de Duhul Sfânt – societatea şi nu divinitatea – va pătrunde adânc şi rapid în spiritul ieşeanul iubitor de Dumnezeu şi va ieşi la fel de repede prin ceea ce fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin norocos, a primit la naştere tot prin grija Atotputernicului…
Filaret Onufrie, alias „călugărul Bratosin”, pustnic şi fost informator
