* încins cu lanţuri şi aflat în tandreţuri cu natura, Dragomir Tomaşeschi a vrut să le arate ieşenilor forţa ce sălăşluieşte sub iegării săi mulaţi * şase oameni, două partide de buzunar şi un platan, uniți într-un protest eco de toată frumuseţea, gard în gard cu Palatul Roznovanu

Când credeam că au văzut toate grozăviile pământului, bârfitorii de seviciu, dar, mai ales, bârfitoarele, au avut parte de un spectacol total, pentru care inclusiv stripperii de la Chippendales ori chiar din ăştia autohtoni, de-ai gelatului Cornel Păsat, ar fi invidioşi. Iar asta să nu credeţi că s-a întâmplat cumva în vreun club de fiţe, din acelea care poluează cu fecale apa de la Ciric ori unde femeile trebuie să îşi facă programare ca la doctorul ginecolog ca să prindă un loc mai în faţă…

Spectacolul total de care vă vorbeam mai devreme s-a desfăşurat în aer liber, unde credeţi?, exact la kilometrul 0,5 al Iaşului, dacă ţinem cont că borna ar fi Palatul Cuturii şi nu Palatul Roznovanu. Aşadar, trecând bârfitoarele duminică după-amiază cu promenada obişnuită pe pietonalul Ştefan cel Mare, ce credeţi că le-au dat să-şi vază ochişorilor?

Un grup de omuşteni, unii dintre ei aproape serioşi după înfăţişare, se dădeau în stambă în parcul de la Teatrul Naţional, legaţi cu lanţuri între ei şi strâns uniţi în jurul unui copac; din câte am înţeles, platan, că de tei nu se mai pune problema. Şi-au găsit ei să protesteze faţă de ceva, faţă de orice. Prima dată, am crezut noi că ar fi vorba despre vreun grup de amatori de bere care, toropiţi de-atâta beuturică, au rătăcit drumul spre Festivalul Prieteniei sau cum s-o mai fi chemând, organizat cu lumini şi multe zgomote la doi metri mai încolo, la Palatul Culturii. Ne-am înşelat, însă. Grupul de „cetăţeni”, că aşa se autointitulau, protesta faţă de defrişarea copacilor din faţă de la Teatru, denunţând un proiect monstruos de ridicare pe locul cu pricina a unei parcări subterane.

Nu negăm noi acuma utilitatea unei asemenea investiţii babane şi nici graba unora dintre gânditorii Iaşului de a o executa taman pe sub tufele de tuia şi trandafiri de la Naţional. Am rămas de-a dreptul şocaţi însă atunci când, prin grupul numeros de  „cetăţeni” serioşi de care vă vorbeam mai devreme – să tot fi fost vreo şase-şapte la număr – am văzut o figură atât de cunoscută ieşenilor şi, mai ales, consumatorilor de  moravuri uşoare ai târgului.

Ce pot face o pereche de colanţi şi nişte lanţuri

Pentru cine nu a citit încă ştirile de la începutul săptămânii, Dragomir Tomaşeschi, căci despre el este vorba, a decis să şocheze iar audienţa, cu o apariţie şoc, şoc, şoc, mai ceva decât acelea din perioada în care ieşea zilnic cu câte un dosar penal pe numele primarului ori cu câte-o probă de analize (de asfalt fierbinte, bineînţeles) în braţul vajnic de prefect al judeţului. Îmbrăcat doar cu o pereche de budigăi mulaţi din lycra, de am crezut prima dată că e în dresuri femeieşti, Dragomir Tomaşeschi ne-a explicat mai apoi, într-un comunicat de presă semnat de această dată nu ca simplu „cetăţean”, ci ca şef de filială de „partid” (Forţa Civică), cum nu are el încredere în primarul Gheorghe Nichita că poate realiza ceva de calitate şi în timp util în Iaşi și cum parcarea pe care acesta din urmă o vrea chiar lângă reşedinţa proprie ar trebui construită undeva pe un teren viran din spatele Mitropoliei.

Două partide de buzunar încap sub un copac

Lângă el, printre cei şase-şapte „cetățeni”, cică s-ar fi aflat şi preşedintele de la Partidul Ecologist, ca să fie o alianţă politică de toată anvergura. Două partide, aşadar, unite într-un singur ţel: salvarea ieşenilor de un nou şantier, pe lângă sutele deschise deja prin târg. „Dacă vor băga din nou drujbele în copaci, îi asigur pe drujbarii-şefi că vor simţi mânia Forţei Civice”, a dat asigurări Dragomir Tomasesch.

Un scop nobil, aşadar, la care şi-au dat mâna, după cum aţi văzut, două partide, ai căror membri încap legaţi cu lanţuri în jurul unui singur platan, ba chiar și al unui… salcâm japonez. Asta da Forţă Civică şi mişcare de protest!

Noi credem că, la aşa o costumaţie mulată, Dragomir Tomaşeschi ar fi avut un mare succes prin tinereţile sale zbuciumate (adică, acu vreo câțiva anişori), când presa ticăloşită ni-l prezenta în toată splendoarea dansând dezbrăcat pe mesele interlopilor ori dând pălmuţe după ceafă miliţienilor care aveau curaj să se ia de el când era beat muci.

Cât despre interesul urbei, noi, ca simpli muritori oprimaţi, avem o singură urare să-i facem, ca pentru un război demn de stelele Iaşului: Forţa fie cu tine, Tomaşeschi!

Forţa Cinică

Notă: Fotografiile sunt „furate” de pe NewsM.ro (le mulțumim colegilor și le urăm viață lungă!) și de pe Facebook, iar în ele evoluează și alți „cetățeni” pe care, din câte se vede, i-a bătut soarele prea mult în cap, precum șturlubaticii protestatari de profesie Virgil Iordache sau Gabriel Rădună.