În lipsă de experiență, marcaje vizibile și repere utile, unul dintre șoferii începători ai șoselelor vieții politice de Bahlui – deputata portocalie de Copou, Camelia Bogdănici – și-a virat ieșirile publice pe sens interzis, parcându-și ultimul comunicat de presă pe strada cu „Oprirea interzisă” a unui conflict de doi lei dintre Primărie și un anume barosan din târg. Despre păruiala pe cele câteva locuri de parcare din fața Hotelului Traian e vorba, păruială pe care „partea vătămană” – recte barosanul – o tratează mai ceva ca pe un al treilea război mondial în care fiecare a folosit armele de distrugere în masă din dotare: edilii – o barieră, un semn de circulație și niște ghivece de buruieni, iar hotelierul – o televiziune, niște plângeri penale, bașca niște bloguri.
Fără să fie întrebată și, după cum se vede, și fără să înțeleagă prea bine despre ce e vorba, deputata a abandonat proecupările medicale obișnuite (și la care, de altfel, excelează ca oftalmolog, fost director medical la „Spiridon” și conferențiar la UMF), intrând într-o „luptă” care nu-i aparține și bombardându-l pe primar cu acuzații care mai de care mai contondente. „Lipsa unei parcări afectate hotelului este, în ochii domnului Nichita, un motiv destul de bun pentru a desființa acest hotel. Domnule primar, nu este vina domnului Gustave Eiffel că nu a proiectat parcare pentru automobile. Era anul 1882. Este vina dumneavoastră și a celor dinaintea dumneavoastră că nu ați prevăzut așa ceva în planul de dezvoltare a orașului. (…) Problema parcării Hotelului Traian nu a apărut peste noapte. Țin să vă aduc aminte că tot dumneavoastră ați fost primar în ultimii 10 ani. Nu este vina nici unui ieșean că dumneavoastră nu ați putut rezolva problema parcării în tot acest timp”, atacă Bogdănici într-un text botezat, apocaliptic, „Desființarea Hotelului Traian”.
Măi, să fie, „desființarea hotelului”?! Noi știam ceva de niște mașini care nu mai sunt lăsate să parcheze pe un pietonal – că de aia se cheamă „pietonal”… – și încă nu l-am văzut pe primar umblând cu târnăcopul prin buricul târgului. Așa că „desființare” e puțin cam mult în raport cu adevărul, deși înțelegem că poate fi termenul potrivit în raport cu interesele și cu nevoia de imagine…
Noi nu credem, totuși, că deputata s-ar deda la asemenea practici. Poate nu de alta, dar are și suficient de mulți bani, și destulă notorietate încât să nu depindă de o televiziune sau alta; nu-i puțin lucru să fii, atâta vreme, director medical la cel mai mare spital din Moldova și, ca atare, să apari – moca – prin presă. (Vedeți cazul doctorului-deputat Tudor Ciuhodaru, dacă vă mai aduceți aminte…).
Așa că, în ceea ce ne privește, credem că luarea de (o)poziție cu privire la hotel e rodul, mai întâi, al lipsei de experiență și de cunoștințe administrative. Probabil că, pur și simplu, nu i-a spus nimeni și, luată de val, nici nu a avut timp să se informeze că nu e treaba Primăriei să facă locuri de parcare pentru hotelurile din târg. Că, atunci când construiești sau cumperi un astfel de stabiliment, e obligația ta, ca patron, să te ocupi de chestiunea asta. Iar dacă nu vrei sau, din varii motive, nu reușești, asta nu înseamnă că vine primarul să-ți demoleze hogeacul.
În al doilea rând, dată fiind reacția disproporționată a deputatei, bănuim că e vorba de o confuzie. Stresată de alegerile din PDL, derutată de pendulările doctrinare și strategice ale formațiunii și panicată de atacurile lansate din Palatul Cotroceni, probabil că deputata a înțeles greșit anunțul că „sunt probleme la «Traian»”. Stimată doamnă, vă rugăm noi, liniștiți-vă: e vorba de hotel, nu de acel Traian la care, se pare, v-ați gândit dumneavoastră!
Wilhelm (Ho)Tell
P.S. Comunicatul cu pricina are și o parte bună, din categoria „Știați că…”, în speță un fragment din Wikipedia despre marele arhitect: „Hotel Traian a fost proiectat de unul din cei mai vestiți ingineri ai secolului XIX, Gustav Eiffel, ale cărui lucrări se întind pe tot cuprinsul globului: Bolivia, Mexic, Peru, Chile, Statele Unite, Vietnam, Turcia, Spania, Paris, Portugalia și multe altele, printre cele mai cunoscute fiind Turnul Eiffel (Paris) și Statuia Libertății (New York)”. Slavă Domnului că mai există conflicte între politicieni sau între edili și unii afaceriști că, așa, ne mai îmbogățim și noi cultura generală!
