Cu niște ani în urmă, Primăria a instalat pe C.A. Rosetti și Tudor Vladimirescu niște panouri pe care scria mare, negru pe alb, că traseul ăla este drum național, aflat în grija Guvernului. Era un fel de a indica cine trebuie înjurat pentru gropi. O măsură logică. La urma urmei, nu este din cale-afară de distractiv să-ți găsești frigiderul plin cu… urările de ”bine” ale șoferilor, când responsabilitatea este în bucătăria altuia. Ei, cam același lucru ar trebui să-l facă aceeași Primărie și în Bucium, la șantierul ApaVital. Nu de alta, dar probabil că frigiderele se umplu și acum, deși drumul este tot național, deci de asfaltul lui nu răspunde Primăria, iar lucrarea este a ApaVital, deci iar n-are nicio treabă Palatul Roznovanu.

Ce se face
În fond, ce e acolo? Păi, un șantier care presupune schimbarea conductelor pe o lungime de vreo 3,4 km. S-a început anul trecut, când s-a lucrat între Hanul Trei Sarmale și intersecția dintre șoseaua Bucium și ”drumul hoților”. Din decembrie și până în primăvară, lucrarea făcută de Hidroconstrucția SA a fost în conservare. Anul ăsta, până în august, ar trebui să se schimbe țevile de la Trei Sarmale până la monumentul eroilor, cale de încă vreo 1,5 km.

Termen depăşit
Nu este primul, nu este ultimul șantier din târg, iar șoferii noștri înghit multe. Mai greu de înghițit este nesimțirea, mai ales că, după Păcurari, Buciumul este a doua poartă a orașului ca importanță. Conform proiectului, șantierul trebuia să afecteze doar o bandă de circulație. S-a extins voios pe una și jumătate, adică practic două, că doar bicicletele ce s-ar mai putea strecura pe jumatea aia. Ce se întâmplă la orele de vârf nu trebuie să mai spunem, că se înțelege. De ce tot chinul ăsta? Păi, se reconstruiește o casetă colectoare. Trebuia să fie gata la jumătatea lunii trecute, dar se lucrează în sfântul dor al lelii românești. Sau al lenii? În martie, se zicea că mâine, poimâine începe asfaltarea pe unde se săpase. Probabil că cea mai modernă tehnică de asfaltare înseamnă să arunci un maldăr de piatră spartă și să aștepți ca ea să se taseze sub roțile mașinilor care trec pe-acolo.

Covoare persane, nu asfaltice
ApaVital se spală ușor pe mâini: nu este vina lor, e a constructorului. Bine, dom’le, dar beneficiarul lucrării ești matale. Cum făcuși contractul? Cu picioarele? Și culmea, că vorbim de o căruță de bani. Lucrarea face parte dintr-un contract de 38,8 milioane lei. Ne iertați, dar pe banii ăștia, ar trebui așternute covoare persane, nu asfaltice, în Bucium. Că de circulat, se circulă, deși asfaltul nici în vis n-a fost turnat.

Cică-i gata în august
Bun, dar nu se poate face nimic? Cum, nu? Doar că nu prea contează. Primăria poate da amenzi. De altfel, ApaVital este cea mai amendată societate din Iași, de fiecare dată pe motiv de șantiere tratate la mișto. Toate amenzile au același circuit: se dă amenda, ApaVital o contestă. Se ajunge în instanță, unde stă cât stă, de la Judecătorie la Tribunal și apoi la Curtea de Apel. De plătit oricum nu se plătește că motive, sau mai bine zis pretexte să anulezi o amendă sunt, slavă Domnului! A dat Primăria o amendă în Bucium, dar mai mult ca să fie dată, că nu-și face nimeni iluzii. În fond, valoarea amenzii este limitată zdravăn prin lege. Așa că… Că este de 500 de lei, că este de 2.000, chiar că nu contează, chiar dacă s-ar plăti. Șoferii n-au altă variantă decât să se roage ca până în august să plouă cât mai puțin. A, și ca data stabilită pentru tăierea panglicii, 18 august, chiar să fie respectată. Oare tura asta reuşesc să se încadreze în propriul termen. Om trăi, om vedea şi dacă nu, om scrie iarăşi. Până le intră în cap.