Vadim Tudor

Deşi trinebunul Vadimuţ a dat iar cu mucii în fasole, când cu evacuarea din sediul său bucureştean, simpatizanţii lui din teritoriu, cred că peremeaua are şanse neaşteptate să renască, precum  pasărea Phoenix. Atuul peremiştilor ar fi legat de nemulţumirea maximă a militarilor şi poliţiştilor rezervişti beliţi la salarii de către nătărăii portocalii. Se ştie că PRM a fost încă dela înfiinţarea lui, o adevărată oază pentru mulţi tablagii traşi pe dreapta, Vadimuţ fiind mândru de faptul că la un moment dat, stăteau smirna în faţa lui vreo 15 foşti generali. La Iaşi, PRM-ul local e ceva foarte liniştit şi cuminţel, condus de un nene pe numele său Bazil Diacon, necunoscut marii mase a votanţilor, deşi a fost cu mulţi ani în urmă deputat PD şi mare şăf al Fabricii de Bere din oraş. E citit, are două facultăţi, seamănă binişor cu un renumit actor american, dar numai atât. Mai mult nu se poate, lipsind banii şi sângele în instalaţiile din dotare. Poate că totuşi ceva-ceva se va mai mişca în viitor, pe fondul transformării trinebunului într-un fel de martir naţional, supus la grele cazne şi întunecate scenarii ştiinţifico-fantastice, de către  gaşca de portocalii ai lui Băsescu şi ai piticei Şomâldoc. Militarii deblocaţi, armata de şomeri care se tot îngroaşă, toţi triştii şi nefericiţii, ar trebui în mod logic să se îndrepte spre partidul lui Vadimuţ, niciodată aflat la guvernare în ultimii ani. Dar ce te faci, atunci când pe orator îl apucă iar turba şi scuipă flăcări pe nas, scuipaţi pe urechi şi trimiteri de mamă pe gură?