Am mai avut ocazia să ajungem împreună la concluzia că moldovenii în general și ieșenii în particular au o apetență deosebită pentru zicala aia legată de capra vecinului. Am fi în stare să ne tăiem și o mână, dacă asta ar face ca vecinul nostru drag măcar să-și rupă un picior. Cea mai recentă capră care se încăpățânează să nu moară, dar care se află pe acest drum este Spitalul Regional de Urgențe. În ultimele două săptămâni, lumea politică, dar nu numai ea, se agită din nou pe marginea viitorului acestui proiect. După ani de zile în care s-a vorbit ba că un amplasament e bun, ba că altul e ideal, ba că al treilea e perfect, credeam că lucrurile s-au liniștit, mai ales că s-au găsit și bani pentru construirea a trei spitale, la Craiova, Cluj-Napoca și Iași. Mulți au sperat că, dacă se fac alte două spitale-tip, al treilea, al nostru, va intra la pachet cu ele și se va face, vrând-nevrând. Constatăm însă că speranța a fost în van. Vânzoleala a reînceput. De ce? Cui folosește? Cum se va termina?

Acces facil
De-a lungul timpului, au fost vehiculate mai multe posibile amplasamente pentru viitorul Spital Regional de Urgențe, fiecare cu avantaje și dezavantaje. S-a plecat de la ideea că SRU trebuie amplasat undeva la o margine de oraș, astfel încât să se ajungă ușor la el. Ar fi fost absurd, la urma urmei, ca o ambulanță venită cu pedala la podea de la Vaslui să rămână blocată undeva, în centrul Iașului, din cauza traficului. S-a vorbit de un amplasament în Moara de Vânt, altul în spatele ERA, altul aproape de Antibiotice, un al patrulea în zona Trei Fântâni. Ba s-a propus și un amplasament în Dancu, deși ne e greu să ne imaginăm o ambulanță intrând în Iași prin Păcurari și mergând în viteză maximă până în celălalt capăt al orașului, în Dancu. S-a luat în calcul, la un moment dat, și un amplasament în interiorul orașului, respectiv amenajarea SRU pe structura actualului Spital „Sf. Spiridon”, pe considerentul că există deja o infrastructură sanitară adaptată primirii cazurilor de urgență. A apărut, acum vreo doi-trei ani, și propunerea unui amplasament la Valea Ursului, propus de Primăria Miroslava. Consiliul Local al comunei a și emis o hotărâre prin care se punea la dispoziție terenul necesar pentru construirea spitalului, cu promisiunea alocării încă unei suprafețe pentru construirea de locuințe sociale pentru personalul spitalului.

10 factori
Deci, șapte amplasamente. Cinci dintre ele, toate afară de Dancu și Miroslava, au fost trimise de municipalitate Ministerului Sănătății, să aprecieze care ar fi cel mai bun. S-a făcut o analiză pentru fiecare în parte, luându-se în calcul zece factori, de genul accesibilității, eventualelor probleme ale terenului care să limiteze posibilitățile de construcție, impactul asupra mediului și tot așa. Moara de Vânt a fost depunctată zdravăn la criteriul accesibilității, pentru că e greu de ajuns acolo și din oraș, darămite dinspre Vaslui sau Suceava. Câștiga la capitolul calitate a terenului sau la impactul asupra mediului, dar nu suficient. Nici zona Trei Fântâni nu a punctat la accesibilitate, pentru că dinspre intrarea prin Păcurari ar fi fost greu de ajuns, în condițiile în care după parcurgerea șoselei de centură trebuie să intri înapoi în oraș, pentru a merge apoi pe bulevardul Poitiers, până să ajungi la ipoteticul spital de urgențe. Până la urmă, terenul din zona ERA a fost considerat cel mai bun, deși s-a spus că este amplasat într-o zonă indundabilă. Faptul că era cel mai ușor accesibil a fost decisiv. Orice mașină vine dinspre Botoșani, Suceava, Neamț sau Bacău intră în Iași prin Păcurari, deci zona ERA e ușor accesibilă. Dinspre Vaslui, se merge rapid pe șoseaua de centură.

Se poate lucra
Doar că aici mai apare o problemă: opoziția comunei Miroslava. Comuna Valea Lupului a emis o hotărâre de Consiliu Local prin care se declara de acord în principiu cu edificarea SRU lângă ERA. Doar că Miroslava susține că terenul le aparține. O astfel de situație înseamnă procese întinse pe ani de zile, expertize care să arate de unde până unde se întinde fiecare comună și tot așa. Or, în luna martie, Ministerul Sănătății urmează să recepționeze studiile de fezabilitate făcute pentru cele trei spitale regionale planificate. La acel moment, amplasamentul ar trebui deja cunoscut, pentru a se putea trece la licitația de lucrări. Bani există, și pentru construcție și, dintr-un credit contractat de Guvern, pentru dotări. Deci, se poate trece oricând la lucru, cu condiția să fie clar unde se construiește, iar terenul să nu fie obiectul niciunui litigiu.

Interese
Dar, totuși, de ce contează, la urma urmei, în ce localitate e terenul pe care se va construi spitalul? Contează așa de mult încât să se riște ratarea proiectului din cauza certurilor? Am zice că da, cel puțin pentru Valea Lupului și Miroslava. E vorba de bani. Și nu puțini. De exemplu, banii de salarii. Nu știm ce personal va avea SRU, dar putem presupune că va fi cel puțin de dimensiunile spitalului „Sf. Spiridon”. Anul trecut, cheltuielile cu salariile la „Sf. Spiridon” au fost de 111,25 milioane lei. Impozitul pe venit, 16%, înseamnă 17,8 milioane lei. Conform legii, din impozitul pe venit colectat, 41,75% se duce la bugetul local al localității respective. Asta înseamnă 7,4 milioane lei, o sumă considerabilă pentru orice comună, bani pentru care merită să lupți. Partea proastă e că s-a mai întâmplat o dată așa. Dacă mai țineți minte, cu ani în urmă, un actual deputat a făcut un lobby intens ca în clădirea ridicată în Copou, pe Lascăr Catargi, să funcționeze un spital de urgențe, nu un institut de oncologie. Firește, cu el ca director. Actualul IRO a fost la un pas să nu se mai construiască, din cauza orgoliilor unui singur om. Dar când e vorba de o comună întreagă?