Medicul Marin Burlea, senator PNL de Iaşi, a făcut o vizită la Penitenciarul din Dr. Vicol, declarându-se neplăcut surprins de condiţiile de cazare ale cetăţenilor de acolo. Senatorul s-a arătat dezamăgit de faptul că paturile puşcăriaşilor sunt ruginite şi că celulele sunt prea mici faţă de numărul „pacienţilor”. Bârfa de Iaşi a surprins un dialog purtat între celebrul medic ieşean şi Titişor Şuţu, un locatar al Penitenciarului, pe tema vieţii de zi cu zi din acel stabiliment.

Marin Burlea: Bună ziua, domnule cetăţean cu viză de flotant pe Dr. Vicol nr. 9.
Titişor Şuţu: ‘Nă ziua. Nu v-am mai văzut, sunteţi nou pe-aici?

Nu, nu, sunt în vizită. Sunt senatorul Marin Burlea şi vreau să văd condiţiile în care vă desfăşuraţi activitatea de condamnat.
M-am prins că sunteţi barosan, după crocodilul pe care l-aţi scos din caraiman.

Poftim?
Adică după telefonul bengos pe care l-aţi scos din buzunar. Bine c-aţi venit, că mă cam plictiseam aici. Jucaţi o tablă, o şeptică?

Dar alte activităţi recreative nu aveţi la îndemână?
Aici, nu. Înainte de a mă muta aici, mă recreeam cu o grămadă de activităţi. Mai o babaroasă, mai o bambină. Auziţi, n-aveţi cumva o barză?

Domnule, nişte găini mai am pe-acasă, dar barză, nu.
Barză, adică ţigară, barosane.

Fiind medic, nu încurajez fumatul. Dar văd că paturile din celula asta sunt cam ruginite. Cum de suportaţi această carenţă de confort?
Aici suntem cazaţi ăia cu bube-n cap. Adică cu antecedente, recidivişti, mă-nţelegeţi? Dar, la câte angarale avem, nu ne deranjează. Măcar toţi colegii mei sunt băieţi de băieţi, au cu toţii belciug.

Cum aşa? Le-au pus belciug în nas, sunt torturaţi, cumva?
Nu, barosane, cu belciug, adică nu toarnă.

Şi am mai observat ceva. Celula e prea mică pentru câţi locatari sunteţi aici. Cum vă descurcaţi, nu e incomod?
Ne mai incomodează uneori, mai ales când ne băgăm toţi bididiii la un barbut scurt, nu încăpem unu’ de altul. Dar mai băgăm şişu’ în câte-unu’ mai amărăştean şi se face loc.

Cu ce v-aş putea ajuta? Vreau să fac publice condiţiile proaste din penitenciar.
Aoleu, nu! Să nu spuneţi cumva că aţi vorbit cu mine, că mă bagă ăştia la ţambal. Am auzit că aveţi pe-aici nişte colegi de-ai dumneavoastră. Daţi-i pe ei la ziar, pe mine lăsaţi-mă să dorm liniştit, cu amereul meu de 1.287 de zile!