* fost prim-ministru pentru nici 80 de zile, Răzvănel Ungureanu se pregăteşte pentru pasul suprem în politică: alegerile prezidenţiale * bârfitorii s-au oferit deja să-i facă bagajele, aşa că s-au interesat pe la serviciul de protocol al Guvernului cam ce-i place ieşeanului…

Liderul autoproclamat al dreptei, fost şef peste spioni şi actual preşedinte al Forţei Civice, nimeni altul decât ieşeanul Mihai Răzvan Ungureanu, s-a gândit să facă pasul cel mare în politică. Spunem „pasul cel mare”, pentru că pe ăla mic l-a făcut deja, atunci când s-a gândit el că ar putea conduce de unul singur Guvernul, fără girul lui Blaga ori Udrea, adică fără un partid mai serios în spate, ci doar cu propteaua lui Băselu, cu entuziasmul tinereţii şi, bănuim, cu ceva informaţii bine ţintite de pe vremea cât conducea Serviciul de Dezinformaţii Externe. Prin urmare, Răzvănel a anunţat zilele trecute că are intenţii serioase de a candida la jilţul cel mare de la Cotroceni, ăla de care ţine acum cu străşnicie Trăienel. În fapt, nici n-a anunţat el personal, cu subiect şi predicat, ci a făcut asta în locul lui un comunicat al partiduleţului pe care îl reprezintă şi care ne spune, cu articole şi litere din statut, că va propune candidatura Colegiului Director Naţional, despre care nu ştim sigur de există în realitate ori ba, că nu l-a văzut nimeni. Cert este că decizia Colegiului Director va fi supusă apoi şi Consiliului Naţional de partid şi de stat şi nu ne îndoim că va fi şi aprobată. Prin urmare, ieşeanul MRU are şanse să devină, în mod oficial, primul pretendent oficial anunţat la tronul de preşedinte al republicii.

Mare curiozitate, mare…

Singura noastră curiozitate nu este însă cât va sta acolo în cazul în care va câştiga alegerile de la anul, pentru că aici lucrurile sunt clare: dacă eşti băiat cuminte, respecţi pactul de coabitare şi nu îţi forţezi suspendarea din funcţie, atunci ai şanse mari să stai la Coreoceni patru ani şi chiar mai bine. Că aici nu e ca la Guvern, unde, după două luni, să te trezeşti debarcat de o moţiune de cenzură, când ţi-e lumea mai dragă.

Noi, ca bârfitori hâtri, ne întrebăm doar ce va pune Răzvănel în bagajele pentru Cotroceni, ca să-i ajungă pentru un mandat întreg. Sursele noastre de la serviciul de protocol al Guvernului ne-au spus că fostul premier mai are încă nişte rezerve consistente de deodorante stick Armani, parfumuri Givenchy şi Cartier şi cremă de faţă Clinique, aşa, ca pentru oameni cu obrazul subţire. La astea mai adăugăm un pieptene cu dinţi scurţi şi mărunţi, o cutie de şerveţele Puff, patru prosoape de faţă şi trei de corp, nişte papuci de casă mărimea 43, un tub de Bepanthene şi unul de Baneocin, din alea care se folosesc la copiii atunci când sunt opăriţi la funduleţ, periuţa şi pasta de dinţi, beţişoare de urechi, un săpun şi trusa de unghii.

Vinuri şi coniacuri fine

De mâncare nu punem. Mai degrabă ceva de băut, că astea nu se strică niciodată. Ba dimpotrivă, la mărcile pe care am înţeles că le preferă fostul prim-ministru, licorile astea devin chiar mai bune odată cu trecerea timpului…

Punem aşadar în valijoara de voiaj frigorifică o sticlă de Campari, un rom Bacardi şi unul Havana, nişte whiskiane de care noi nu prea am auzit prin peripeţiile noastre pe la Cireşica, în afară, poate, de un Chivas Regal din ăla de 24 de anişori, un coniac Martell şi unul Hennessy, dar şi niscaiva sticloanţe cu vinişor franţuzesc: un bax de Chablis alb, un Soare roşu, dar şi un rose de la noi de la Moldova, cum e Busuioaca de Bohotin, de-un paregzamplu. A, şi să nu uităm: două suluri de hârtie igienică, că nu se ştie niciodată ce vremuri ne mai aşteaptă…

Astea fiind zise şi bagajele împachetate, nu ne rămâne decât să strigăm în gura mare, de pe bancheta din spate a limuzinei de protocol: „La Cotroceni, birjar, la Cotroceni”!

Spionul Alifie