Dan Carlan
În pofida impresiei generale cum că în politica ieşeană nu se mai petrece aproape nimic demn de băgat, fie şi în seamă, realitatea bate filmul şi aici, promiţând evoluţii spectaculare. Astfel, când nimeni nici nu mai credea dar nici nu mai spera, Dan Cârlan, fiul risipitor al politicii locale, aruncă bomba, anunţând ritos că de acum, gata cu exilul autoimpus, revine, se întoarce, „back in business” cum ar veni de-am spune. Răzgândeala liderului portocaliu, bejenit prin funcţii ministeriale fără a fi suspectabil de vreo oarece competenţă în domeniu, vine de la percepţia acestuia cum că filiala judeţeană nu este manageriată politic mai cuşer, aşa cum trebuie. Noi nu credem şi nici nu ne prea interesează dacă în PD-L Iaşi ar cam fi câteva bisericuţe care se încontrează, iar cei din garda veche, recte fostul PD, susţin ar cam fi marginalizaţi de către camarazii din PL-D, după fuziune.
Politicianul retras filosofic şi ambuscat la Tarcău ignoră sau uită faptul că şi el este tot un alogen politic, dezertat din PNL, de dreapta, înfiat de PD, de stânga la acel moment, pentru a deveni apoi popular, iar de dreapta, peste noapte. Adică vechimea în partid şi consecvenţa doctrinară nu prea rezistă ca şi criterii de valoare. Plus că în aceeaşi filială sunt şi membrii fondatori, încă din vremurile în care partidul era doar o facţiune în FSN, din care s-a desprins pentru a deveni PD (FSN), fondatori care altfel pot pretinde pe merit condiţia de nulităţi perfecte, la fel cum ar putea intra / călca în partid, astăzi, oameni de mare valoare! Fiecare calcă în ce se întâmplă, dacă nu e atent!
Problema revenirii lui Cârlan pentru a reface unitatea de monolit şi disciplina organizatorică pe care le regretă în filiala ieşeană este că tocmai sub conducerea acestuia filiala a înregistrat eşecuri electorale usturătoare, pe măsura perdantului de serviciu, candidatul cu acelaşi nume, care a pierdut jenant şi umilitor toate competiţiile uninominale în care a participat. Chiar şi mandatul de senator, să ne aducem aminte, a fost câştigat de partid, pe baza unui vot politic, pe listă. De altfel, din acest motiv, a lipsei de performanţă, i s-a sugerat elegant că ar fi oportun să fugă în munţii Tarcăului, dându-i-se la troc nişte sinecuri bugetare oarecare, să aibe şi omul o slujbă acolo, cu secretară şi maşină de serviciu, că vremurile în care era om de afaceri de mare succes, la Bancorex şi la fisc, au apus de mult.
Şi uite aşa, dar fără nici o legătură, ne amintirăm de un cetăţean care, student fiind la o tarabă universitară, nu ştia nici ce examen avusese, nici cu ce profesor, nici la ce disciplină şi firesc, nici cu ce notă trecuse, că de la o vârstă dă bine la imagine şi o diplomă de învăţământ superior. Dar poate cursurile absolvite la Bucureşti, la celebra SNSPA, or fi fost mult mai serios absolvite.
Altfel, e bine că greu-încercatul politician Dan Cârlan se întoarce. Deşi, cine se întoarce primul, îşi asumă unele riscuri. Aşa cum cum îşi urează între ei pescarii în ape tulburi: „Să ţi-o tragă la fund!”.
