Adriana Grecu

Atmosfera primitoare, de şuetă, de la Casa judeţeană de pensii nu te lasă să mai pleci acasă. În ciuda faptului că în întreaga clădire bântuie o esenţă de bătrâneţe intoxicantă, sunete de proteze ploscăite şi bătrâni care practică mersul melcului, căutându-şi un motiv în plus pentru a mai aglomera clădirea, biroul presei arată impresionant. Ambientul din încăpere şi servirea sunt mai ceva ca la restaurant: cafele, prospături de-ale gurii, chiar calde, aranjamente florale care impresioneză până la lacrimi şi alte zorzoane care fac pe vizitatori să se simtă ca acasă. Toate acestea fiind puse la cale de către directoarea Adriana Grecu şi purtătoarea sa de cuvânt, Izabela Grigorovschi.

Hai să bârfim!

“Cum domnule, eu am pregătit plăcinte calde, cafea din Germania, sucuri şi presa nu vine ca eu să le povestesc despre modificările din lege şi eu să îi primesc la mine cu uşa deschisă ca să le vorbesc?”, se caină directoarea cu obrajii înroşiţi de ciudă că presarii n-au venit. Pe durata întregului discursului, directoarea s-a agitat mai ceva ca un Pepsi, deşi nu consumase deloc băuturi carbogazoase. Nivelul crescut al adrenalinei a făcut ca din poadoaba capilară a Adrianei Grecu, să cadă un strat subţire de ninsoare poroasă. Fenomenul meteorologic s-a finalizat cu o depunere de promoroacă pe umerii distinsei doamne. Întreaga manifestaţie i-a pricinuit nemuritoarei şi veşnicei directoare o mâncărime de picioare enervantă, care nu o lăsa să îşi termine cu bine discursul pregătit.

Spa ca la sanatoriu

Spre deosebire de doamna director, purtătoarea de cuvânt este foarte calmă, probabil din cauza aerului primitor. Astfel micuţa asistentă s-a gândit să nu irosească timpul şi a început o mini şedinţă… spa. Cum pentru mulţi, mânile, în special unghiile, sunt mai ceva ca o carte de vizită, prima procedură a constat în curăţatul „ciocolatei” de sub unghii, în văzul celor câţiva rătăciţi la conferinţa de presă. După ce a terminat cu unghiile, „inculpata” a trecut la curăţarea tenului, folosindu-şi unghiile proaspăt curăţate.

E adevărat că la petrecerile în pijamale se fac tot felul de ritualuri de frumuseţe, dar ca să iasă totul perfect, trebuie să ceri ajutorul cuiva, unei prietene sau, de ce nu, şefei tale, că până la urma urmei tot femeie e!

„Doar nu vrei, fatăăă, să te vadă soţul cu puncte negre pe frunte!”

Cel mai bine ar fi fost dacă îi cerea ajutorul directoarei de pensii, căci sigur doamna directoare ar fi putut să îi vândă nişte ponturi, pentru ca subalterna să se prezinte la şedinţe cu un ten curat. Neluând în calcul menopauza şi diferenţa de vârstă dintre cele două femei, şefa are mai multă grijă de aspectul tenului său, lucrul de care îţi dai seama de la o poştă.

Spre finalul şuetei, transmiţătorul de cuvinte a trecut la scărpinatul de pe spate, unde surpriză! A mai găsit ceva de zgândărit.

Odată încheiată şedinţa, veşnica directoare, transpirată şi obosită, îşi foloseşte ultimele forţe pentru a striga sus şi tare „Oamenii mei sunt ŢUŢ!”. Şi aşa şi este!