Ați pățit vreodată faza aia tâmpită când ApaVital oprește apa hodoronc-tronc? Te trezești dimineața, iar apă ioc. Am pățit-o la un moment dat, pe când stăteam în chirie într-un apartament chiar fain din buricul târgului. Ne-am jurat atunci că în vecii vecilor amin n-o să mai stăm într-un apartament cu centrală termică. Dacă e prea frig, mai pun o plapumă, vorba lui Ceaușescu. Dar dacă n-am apă rece, n-am nici caldă, iar ideea de a urca nouă etaje cu bidoane de apă nu ne încânta nici atunci, cum nu ne încântă nici acum.

Centrala-i scumpă
La vremea aia, să ai centrală era trendy. La modă. Iar colegii cu centrală făceau mișto de cei fără. Eh, anii au trecut, iar miștourile s-au redus până la a dispărea de tot. Acum e invers. De ce? Pentru că a început să devină trendy să nu ai centrală termică. Mai limpede spus, centrala începe să nu mai fie rentabilă. Iar asta, pentru că intrarea în Uniunea Europeană a venit la pachet cu diverse mărunțișuri despre care nu au prea vorbit mulți, mai ales în anii electorali. Principiul e simplu, în fond. Suntem o uniune, apoi cam toate prețurile trebuie să fie la fel. Dacă un franțuz se mută în Bulgaria, să nu simtă mare diferență. Dacă Mercedes vrea să-și deschidă filială în Ungaria, să-și poată face calculele pe 20 de ani înainte. O fabrică de îngrășăminte din Olanda nu trebuie să aibă de suferit pe piață că vine producătorul român cu prețul la jumate că vezi, Doamne, energia e mai ieftină. Etc. Iar egalizarea asta a prețurilor vizează mai ales materiile prime. Salariile nu intră la categoria egalizări, că țin de productivitatea generală a muncii în țara respectivă, din păcate.

Creşteri peste creşteri
O materie primă de bază este gazul, că tot vorbeam de îngrășăminte. La noi, mult timp a fost boierie. De la Ceaușescu încoace, gazul a fost ieftin, că 80% din ce consumăm e de la noi, din glia strămoșească. Doar o cincime vine de la ruși, la preț internațional. La nemți, importul e de 40%, de exemplu. Așa că atunci când a venit vorba de UE, România s-a angajat să aducă prețul gazului la cel internațional, să n-aibă emoții fabrica olandeză de îngrășăminte. Mai exact, până la 1 ianuarie 2019, prețul reglementat de Autoritatea Națională în domeniu trebuie să dispară, iar prețul trebuie lăsat să joace singur. Adică? Adică anul ăsta gazul s-a scumpit deja, în ianuarie, cu 2%, iar în aprilie cu încă atât. La 1 iulie, încă 3%. La 1 octombrie, încă 3%. De la anul, până în 2018, inclusiv, prețul va crește cu câte 12% pe an.

Câteva cifre
Concret: pe factură vedeți consumul în kWh, iar contorul e în metri cubi. Nu e o șmecherie. Se plătește energia dată de gaz, nu volumul acestuia. Poate fi gaz mult, dar prost, sau mai puțin, dar mai ”călduros”. Oricum, mare diferență nu este. O mie de metri cubi înseamnă 999,6 kWh. Iar mia de metri cubi sau MegaWatt-ul oră dacă vă sună mai frumos costă cam 111,6 lei, fără TVA. Cu tot cu TVA, e 138,36 lei. Din iulie, va fi 142,5 lei. Din octombrie, 146,8 lei. La sfârșitul anului viitor va fi 164,4 lei, în 2016 – 184 lei, în 2017 – 206 lei, iar în 2018, prețul definitiv va fi de 231 de lei. Adică de 1,7 ori mai mare decât cel de acum. Ca să vă enervați de-a binelea, în 2005 prețul era de 70 de lei mia de metri cubi. Puteți aplica procentele de care vorbeam direct la factura de acum, ca să știți cât veți plăti mai încolo.

Argumente finale
Concluzia, ca să n-o lungim? Unu, gazul devine tot mai scump. Doi, cea mai ieftină energie termică este cea scoasă din cărbuni, deci o mega-centrală de oraș va lucra constant mai ieftin decât centrala de apartament, oricât de performantă ar fi. O centrală de apartament costă vreo 6.000 de lei și are durata de viață de 10 ani. Adică mai puneți la factura de gaz 50 de lei lunar, amortizarea centralei. Trei, nouă dacă ni se taie apa rece, mai avem țeava de apă caldă, ceea ce dis-de-dimineață, când vrei să te speli și alte alea, chiar contează. Iar de vreo două ierni încoace, n-am prea putut să ne plângem de căldură. Nu că facem reclamă la firma care birjărește încălzirea Iașului, nici n-o numim, dar am prins vechiul CET în cele mai nasoale momente, când una-două nu le ajungea cărbunele în halde, când stăteau cu săptămânile în câte-o revizie, de nu mai știam ce înjurături să mai inventăm. Cam asta e, acum devine mai rentabil să revii la sistemul centralizat decât să rămâi la centrala termică.