* după lungii ani de pribegie şi interimat, pedeliştii ieşeni se pregătesc acum să-şi aleagă pe bune o conducere * nu cu voturi ştampilate şi numărate, că astea sunt uşor de invalidat şi de aruncat la coşul de gunoi, ci cu ridicat de mâini şi candidat unic, ca să nu mai acuze nimeni vreun puci ordinar, ca până acum…

Nici bine nu au ieşit PDL-iştii ieşeni din focul competiţiei interne pentru prezidenţiale, că se pregătesc din nou de alegeri. De data asta, cu o miză mult mai importantă pentru ei decât bătălia pentru Cotroceni, unde, fie vorba între noi, nu mai au niciun interes, de vreme ce cărţile sunt făcute în altă parte…

Aşa că răcanii portocalii conduşi, cum-necum, de Gabriel Surdu se pregătesc acum intens de alegeri pentru şefia filialei, condusă cu mână de fier de dom’ colonel, dar care a mâncat în ultima vreme nişte bătăi de tot râsul, pe toate fronturile: locale, parlamentare şi cine ştie ce mai urmează… Aşa că, pentru a nu mai rămâne repetenţi şi la anul, cum ar spune Nenea Iancu, democrat-liberalii se chinuiesc de pe acum să scape de interimatul cu care s-au pricopsit în urma puciului de tristă amintire de acum vreo doi anişori.

Interimatul cuţitelor lungi

Pentru aducere aminte, de prin 2008 încoace, pedeliştii ieşeni au ţinut-o tot într-un interimat, în care pentru şefia filialei şi-au înfipt cuţite lungi pe la spate mai multe tabere şi personagii cu notorietate, dar fără greutate. Cam aşa au stat lucrurile după retragerea lui Dănuţ Cârlan în munţii Tarcăului şi venirea la conducere a cuplului Mihaela Popa – Dumitru Oprea, în care unul voia să fie mai preşedinte decât celălalt.

Bârfitorii de serviciu îşi aduc aminte cu nostalgie chiar de perioada în care în tabăra PDL-ului era  permanent câte un motiv de gâlceavă, că, vorba ceea: era partid la guvernare şi, normal, avea multe guri de hrănit. Aşa a ieşit la iveală şantajul parlamentar al lui Mariusică Spînu, cel care voia şefia vămilor pentru un cumătru, la schimb cu votul pe moţiunea de cenzură. Tot aşa au fost date pe goarnă şi stenogramele lui Nicușor Păduraru, cel care îi zicea în rime albe conducătorului suprem că, la umbra lui, nici iarba nu creşte. S-a văzut, mai târziu, că a avut dreptate când s-a codit, s-a răzgândit şi a sfârşit udând gazonul în Mişcarea verde şi populară de curând pitrocită. Degringolada maximă a fost atinsă, însă, sub conducerea cu mănuşă de catifea a senatoarei Mihaela, care într-o zi se retrăgea din funcţie, iar într-alta candida, pentru a nu lăsa filiala pradă intereselor obscure ale cameleonului Mitică Oprea, în tandem cu Măriusică, partenerul de cabinet din Tătăraşi…

Cu-n puci toţi suntem datori…

Iar ca tacâmul să fie complet, pedeliştii au organizat la un moment dat şi nişte alegeri „libere”, câştigate la pas de nevinovatul Petrică Movilă, om cu vechi state în partid, dar îndeajuns de pregătit pentru mâncătoria promovată cu sârg de la Bucale. Ca atare, nici bine nu s-a uscat cerneala pe cele peste 50 la sută din buletinele ştampilate de agaricii ieşeni, că aripile hultanilor, întrunite prin şedinţe secrete departe de ochi lumii sub oblăduirea suceveanului Flutur, au aruncat voturile pe foc, înscăunându-l pe pucistul Mitică Oprea.

Nu ştim cu exactitate împrejurările prin care dom’ colonel Surdu, fost sponsor la partidoi, a ajuns în fruntea pedeleului ieşean. Cert este că, din noua postură, a cotizat din plin nu atât pentru plata facturilor la telefonul filialei din Ştefan cel Mare, nici a mitingurilor organizate pentru menţinerea în funcţie a lui Băselu, ci, mai mult, pentru propria candidatură pe un colegiu parlamentar ales pe sprânceană, prin smârcurile din lunca Prutului, dar unde a mâncat o bătaie zdravănă, mai ceva ca Sinan Paşa la Călugăreni.

Cam asta ar fi, pe scurt, radiografia filialei ieşene a PDL-ului, după patru ani de putere şi doi de secetoasă opoziţie. Dar, cine ştie ce ne mai rezervă viitorul…

În cărţi ar fi şi madam Camelia Bogdănici, care ar vrea, dar nu se lasă curtată, iar gurile rele nu exclud chiar revenirea la partidul cu trandafir la butonieră a senatoarei Mihaela, care, de când nu mai e invitată pe la şedinţele PNL-ului, repetă de zor versurile imnului „Verde-nrourat”.

Deocamdată, însă, singurul pedelist sadea rămâne veşnicul Petrică. Nu se agită, dar nici nu lasă pe alţii să stingă lumina la sediu. Cine ştie, poate a doua oară o fi cu noroc…

Giacomo Pucini