Din seria de știri politice atât de importante încât le-am uitat încă înainte de a le termina de citit, dar pe care ni le-am reamintit în ceasurile de meditație petrecute la căpătâiul mielului de Paște, vă oferim astăzi un „breaking news” care, ne gândim noi, ar fi păcat să rămână nebăgat în seamă. Ei bine, ca să nu credeți că glumim, este vorba despre prima candidatură cvasi-oficială anunțată la fotoliul suprem din Palatul Roznovanu! Cine să fie, cine să fie? Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, stimați telespectatori, dragi alegători, este domnul colonel Gabrieeel Surduuu, potentul om de afaceri cu același nume și ilustrul președinte omonim al filialei bahluiene a PDL!
Dezvăluirea senzațională a fost emisă sau, mai curând, șoptită pe sub mustață, de gura proprie și personală a charismaticului politician, asta în cadrul unui interviu de tip „Ariel cu Lenor” pe care l-a plătit, pardon, l-a acordat unei gazetuțe locale, la câteva zile după ce fusese pocnit zdravăn de Realitatea TV pe motive de afaceri cu rușii, KGB, NKVD, FSB, Luk Oil, contracte cu Primăria Iașului, traseism, mână moartă în Consililiul Local și câte și mai câte. Dacă tot i s-a oferit posibilitatea – altfel, contractuală – de a spune tot ce și cum îi trece prin cap, dom’ colonel ni s-a înfățișat, într-un limbaj lemnos-onctuos, ca un arhanghel al business-ului transparent și competitiv, tată model de familie, patriot devotat, politician iscusit și, nu în ultimul rând, ca purtător de mustață cu mare forță de penetrare în inimile ieșenilor. Fiindcă avem cu toții stiomacul ceva mai sensibil în această perioadă, iată doar o mo(n)stră reprezentativă a efuziunilor gabrielsurdiene: „Sunt ieşean get-beget şi doresc ca acest oraş să prospere, asta e o «vinovăţie» pe care mi-o asum”…
Dat fiind creionat și finisat portretul acestui mare Om care, deși conduce o performantă filială PDL, iubește Iașul cel puțin la fel de pasionat ca USL-ul, întrebarea privind o eventuală candidatură la Primărie era inevitabilă. Să parcurgem împreună răspunsul atât de bine ticluit și atent elaborat: „E adevărat că am fost nominalizat într-un sondaj de opinie printre posibilii candidaţi pentru Primărie. Iar presa, în foarte multe rânduri, a reţinut că aş putea fi un posibil candidat la Primăria Iaşi, cred că s-a ţinut cont de ceea ce am făcut în şi prin activităţile mele, înainte şi după Revoluţie. (…) Nu de puţine ori, făcând pentru mine şi pentru familia mea tot ceea am considerat că trebuie făcut, am realizat că am o datorie şi faţă de societate, să fac ceva de folos şi util acesteia, poate că ăsta este şi motivul pentru care am intrat în viaţa politică. (…) Când situaţia economică e practic înfloritoare, nu cred că în oraşele europene de excepţie, de talie comparabilă Iaşului, foarte mulţi locuitori ştiu cum îl cheamă pe primar. La noi, toată lumea ştie cum îl cheamă de primar, toată lumea îl pomeneşte, de dimineaţa până seara! În cazul în care aş spune da, poate că cetăţenii ar avea ceva de câştigat, mai puţin familia mea, pentru că o asemenea dregătorie impune foarte multe sacrificii, o muncă de Sisif, familiei rămânându-i privilegiul de a se bucura doar atunci când munca ar fi încununată de succes! Nu fug de un răspuns tranşant, da sau nu, dar ca să nu mă îndepărtez de subiect şi să schimb macazul spre zona politică, e mai cuminte ca niciodată să nu spui niciodată!”
Splendid, nu? Câtă modestie în prezentarea calităților manageriale, ce maturitate în analiza politică, câtă emoție în disponibilitatea de a-și sacrifica timpul petrecut în sânul familiei, ce subtilitate și ce finețe în originala referire la butada „niciodată să nu spui niciodată”! Ei, cum să nu-l votezi?! Chiar așa, spuneți și dumneavoastră: cum?!
Luk Oil Skywalker
