Teofil Bălteanu e omul care aduce pacea în fruntea filialei ieşene a PNL, fiind numit la începutul acestei săptămâni şef peste locatarii sediului din Podu Roş. Om de afaceri, provenind din Leţcani şi proprietar al unui important lanţ de farmacii din Iaşi, Bălteanu pare a fi tehnocratul a cărui misiune este de a răcori taberele din partid care s-au înfierbântat deja la gândul alegerilor care se apropie. Deocamdată, omul are puţin timp la dispoziţie pentru a se familiariza cu subalternii săi, aşa că a şi purces la o rapidă consultare cu fiecare pretendent în parte la gloria parlamentară, punându-le o întrebare simplă: „De ce doriţi să candidaţi?”.

• Domnule preşedinte, sinceră să fiu, trăiesc o mare dezamăgire în dragoste. Da, l-am iubit enorm pe fostul preşedinte, Marius Bodea. Iubire politică, fireşte, deşi avea şi unele calităţi estetice. Şi ce n-am făcut pentru el? Înălţam zmee pe aeroport, ne jucam de-a stewardesa sprinţară şi pilotul obosit, îi trimiteam escadrile întregi de bezele pe Facebook şi multe altele… Şi la ce mi-a folosit? A ratat aterizarea la Primărie ca un începător, apoi a decolat din fruntea filialei, lăsându-mă pe pistă cu buzele umflate ca nişte balize de semnalizare. Da, candidez pentru că vreau să mă răzbun pe nepăsarea lui! Vreau să mă duc în Parlament şi să-l uit, îngropându-mă într-un munte de răsărită. Cu respect, Mihaela Popa.
• Domnule Bălteanu, lucrurile sunt limpezi. Eu sunt specialist în cifre. Indicele agregat al activităţii mele parlamentare e clar: sunt cel mai bun senator al tuturor timpurilor. Am făcut şi câteva cercetări genealogice. Se pare că mă trag dintr-o veche familie de senatori romani. Prin urmare, senator am fost, senator voi rămâne. Enter! Cu stimă, Dumitru Oprea.
• Şefu’, poate că nu mă cunoşti, dar eu nu stau prea mult pe gânduri. Sunt un om direct, ajut oamenii, dacă e nevoie dau şi cămaşa de pe mine, cu condiţia să fiu într-un bar cât de cât decent. Sunt un avocat de succes, fac pledoarii la bară de las chelnerii, pardon, judecătorii, cu gura căscată. Dacă ai nevoie de un om calitativ superior, bagă-mă pe listă, nu fi chitros. Stimă şi respect, Dumitru Tomaşeschi.
• Domnule Teofil, aşa cum vă spune şi numele, Dumnezeu mi v-a trimis în calea mea. Rogu-te, nu mă lăsa de izbelişte, nu mă lăsa un biet editorialist de eseuri propagandistice în paginile de publicitate ale presei locale. Poate-mi găsiţi şi mie un loc de conţopist la deputăţie. Zău, n-aş pleca din băncile parlamentului, acolo unde avem şi un cerc de rugăciune. Promit să aprind o lumânare mare, de botez, în cinstea mărinimiei tale, Teofile! Amin! Al vostru, Anton Doboş.