Acum 25 de ani, industria, mai ales cea grea, era marea mândrie a Iașului. O industrie hipertrofiată, cu o productivitate minimă, în bună parte susținută artificial de un sistem care nu avea multe în comun cu principiile economiei reale. Am avut ocazia să vorbim despre unul dintre coloșii de atunci, condamnat la moarte încă de la înființare: Fortus. Condamnarea fostului Combinat de Utilaj Greu pleca de la faptul că se afla pur și simplu prea departe de sursele de materii prime, iar infrastructura noastră de transport transforma orice livrare a produselor finite într-un chin. Azi vom vorbi, dimpotrivă, de o întreprindere care, chiar ajustând raportările umflate de atunci, mergea bine: Fabrica de Țevi Sudate. „Metalurgica”, după cum o știu ieșenii mai vârstnici. „Tepro”, pentru majoritatea celorlalți. „ArcelorMittal Tubular Products”, pentru partenerii de afaceri și, eventual, pentru angajații mai noi.
Cea mai mare din lume
În 1989, Metalurgica avea 4.300 de angajați și producea marfă de 620 milioane de dolari, la valoarea actuală a valutei americane. Era cea mai mare întreprindere de profil din lume, cel puțin în privința numărului de angajați, dar era departe de a fi cea mai mare întreprindere ieșeană. De fapt, era pe locul 7, după unități precum CUG, Nicolina, Combinatul de Fibre Sintetice sau Perdele Pașcani. Anii ’90 au însemnat mai întâi pierderea piețelor tradiționale. Apoi, intrarea în hora privatizărilor pentru care mai nimeni nu a făcut încă pușcărie. Cumpărată de o firmă cehă, pe un mizilic de 4 milioane de dolari, Tepro a început să fie distrusă sistematic pentru a fi tăiată și vândută la fier vechi. Tragica moarte a liderului de sindicat Virgil Săhleanu a avut darul de a stopa acest proces, dar devalizată, decapitalizată și aproape distrusă, Tepro părea condamnată.
Lanț de producție
În 2001, producția fabricii ajunsese la doar 27,5 milioane de dolari, de 25 de ori mai mică decât în 1989. „Curtată” prin 2002 de Metalexportimport și combinatul rus MMK, Tepro avea să fie cumpărată până la urmă de ArcelorMittal Tubular Products Holding Brașov, parte a concernului ArcelorMittal. Concern care debarcase în România în noiembrie 2001, când a cumpărat combinatul Sidex Galați contra sumei de 70 milioane de dolari. La acea vreme, Sidex producea pierderi de un milion de dolari pe zi. ArcelorMittal l-a trecut pe profit în doar doi ani, prin simpla eliminare a „căpușelor”, arătând că metalurgia românească mai are totuși un viitor. Au urmat combinatul siderurgic Hunedoara, Petrotub Roman și Romportnet Galați. Arcelor a ajuns să dețină astfel întregul lanț de producție, de la fontă și tablă de oțel, până la țevi și propriul operator portuar.
Vremuri tulburi
Până în 2008, Tepro părea că trăiește o a doua tinerețe. Criza economică a lovit-o însă puternic, ajungându-se chiar să se vorbească de o posibilă închidere a activităților din România ale ArcelorMittal. Nu s-a întâmplat asta, dar situația era gravă. Tepro a încheiat anul 2009 cu 540 de angajați, o cifră de afaceri de 108 milioane lei și pierderi de 39 milioane lei. Un procent de aproape 40% pierderi în cifra de afaceri este enorm, chiar și pentru un concern. Pentru o firmă singură, ar fi însemnat falimentul.
Încă în viață
Indienii par însă hotărâți să o păstreze. Tepro a intrat așadar într-un nou proces de restructurare, al câtălea, nu se va ști probabil niciodată. Restructurare, cu tot ce are ea mai dureros: restrângeri de activitate și de personal. După cinci ani, Tepro și-a redus pierderile la doar 11 milioane lei. E drept, acum mai lucrează în fosta Metalurgica doar 256 de oameni, câți erau într-o singură secție cândva. Acești 256 de oameni au produs însă în 2014 marfă de 277 milioane lei, de 2,5 ori mai mult decât în 2009, când numărul de angajați era dublu. În cifre brute, fiecare angajat al ArcelorMittal Tubular Products Iași a produs marfă de 250.000 dolari, aproape dublu față de cât producea în 1989. Am putea spune că metalurgia ieșeană încă mai are un viitor.
