Știm că citiți ziarele, nu doar pe-al nostru. Nu suntem geloși că ne înșelați, ci dimpotrivă. Un om informat e mai greu de dus de nas de unul sau altul. Și probabil că nu v-a scăpat disputa de pe marginea transportului public. Știți că nu dăm verdicte și nici nu ne place să ne băgăm în certurile altora. Subiectul în sine însă, merită tratat. Fie și pentru faptul că Iașul nu este singurul oraș în care se pune problema ce se poate face pentru modernizarea transportului public.

Curg tablele
Se știe că, imediat după 1990, a apărut necesitatea schimbării tramvaielor aflate în circulație, afectate serios de vârstă. Cea mai la îndemână soluție, aplicată și de multe orașe mari, cu rețele electrice de transport, a fost aducerea de tramvaie la mâna a doua din Germania, Austria sau Elveția. Timișoara este cel mai bun exemplu în sensul ăsta. Un GT8 vechi de 40 de ani s-a dovedit mai robust și mai fiabil decât un Tatra de doar 20 de ani. Bun, dar vine o vreme când și din astea încep să curgă tablele. Și-atunci, ce facem?

65 milioane lei
Regia Autonomă de Transport Timișoara s-a apucat recent să-și modernizeze tramvaiele vechi, pe aceeași idee aplicată experimental la noi. Se păstrează șasiul și se schimbă tot restul. Deocamdată, Timișoara a refăcut două tramvaie, care urmează să intre acuși în circulație și mai trimit două la schimbat tabla și sârmele. E un contract de 65 milioane lei, pentru modernizarea, în decurs de patru ani, a 30 de tramvaie, încheiat cu Electroputere VFU Pașcani și Astra Vagoane Călători Arad. Cele două tramvaie refăcute sună interesant: camere video, scaune cu încălzire, aer condiționat, WiFi gratuit. La două milioane de lei bucata, cam o cincime din prețul unuia nou.

40 de tramvaie
Am mai vorbit noi pe scurt pe tema asta, cândva. RATP-ul nostru are 150 de tramvaie. Dacă ar fi să cumpărăm altele noi în loc, ne-ar costa vreo 350 milioane de euro. Dacă le refolosim și modernizăm, ne costă doar 75 milioane euro. Sumă care poate reprezenta obiectul unui proiect cu finanțare europeană. Doar parțial, firește. Din valoarea maximă standard a unui astfel de proiect, de 20 de milioane de euro, am putea reface doar vreo 40 de tramvaie, dar tot ar fi suficient pentru a schimba fața transportului ieșean, măcar pe o parte din traseele de tramvai.

Alt avantaj
Modernizarea tramvaielor vechi în locul cumpărării de vagoane noi mai are un avantaj, în afară de cel strict financiar. Bine, până la urmă din avantajul la care ne gândim se poate traduce în cifre. Oradea a rupt gura târgului acum 7 ani, cumpărând 10 tramvaie noi. Nemțești, Siemens, 2,7 milioane euro bucata. Marfă nemțească, dar delicate. S-au făcut aproape bucăți în anii ce-au trecut de la achiziție, pentru că orădenii nu au schimbat și șinele, așa cum s-a făcut la Iași, în bună parte. Iar reparațiile costă zeci de mii de euro, că se aduc piese din import. GT-urile noastre merg bine pe șine noi, dar au rezistat eroic și pe șine în hopuri-dâmburi. Nu ne pricepem, așa că nu vă putem explica de ce rable vechi de 50 de ani rezistă, iar navete spațiale noi se fac țăndări, dar e un fapt demonstrat. „Științific”. Or, dacă șasiul vechi rezistă mai bine, de ce să nu-l folosim în continuare? E drept, acum avem în cea mai mare parte șine noi, dar de ce să riscăm degeaba?

700 de familii
Între noi fie vorba, modernizarea, ca alternativă la achiziții, mai prezintă un avantaj, tot exprimabil în cifre. Poate mai țineți minte apelurile făcute pe perioada crizei „Salvează un loc de muncă! Cumpără marfă românească!”. Din Nicolina SA nu a mai rămas nimic, dar în județ mai avem o unitate care nu fabrică, e drept, dar măcar repară material rulant: Remar Pașcani. Sau, mă rog, Electroputere VFU, cum se cheamă mai nou. La Pașcani a fost modernizat în 2013 un prim vagon GT4, ieșenii având astfel posibilitatea să vadă ce se poate face în municipiul de pe malul Siretului. Un contract cu Primăria, dacă Electroputere va câștiga licitația, ar fi exact ce-i trebuie acestei unități, care efectiv din asta trăiește. E suficient să te uiți pe rezultatele sale financiare ca să vezi când au avut parte de un contract serios, pentru că evoluția firmei este mai ceva ca valurile mării. O cifră de afaceri de 79 milioane lei în 2011, cu un profit minim, de 600.000 lei. Cifră de afaceri de 49 milioane lei și pierderi de 3,1 milioane lei în 2012. Cifră de afaceri de doar 10,9 milioane lei în 2013, chiar dacă au avut un profit de două milioane lei. Anul trecut, cifră de afaceri de 38,9 milioane lei și pierderi de 23,9 milioane, adică enorme. Cum-necum totuși, firma hrănește peste 700 de familii, enorm pentru un oraș ca Pașcaniul, iar un nou contract, în afara celui cu Timișoara, ar consolida poziția societății.

Gruia Stoica, condamnat de prima instanţă
Patronul Electroputere VFU Paşcani nu se află în cea mai fericită postură. Gruia Stoica (foto) a fost recent condamnat la 4 ani de închisoare cu executare și trei ani interzicerea unor drepturi, pentru cumpărare de influență. Procurorii susțin că omul a dat 3 milioane de euro avocatului Doru Boștină pentru a afla prețul ofertat de un concurent la o licitație babană desfășurată acum doi ani. Sentința nu este încă definitivă, pentru că Stoica a făcut recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.