V-am povestit noi recent despre supermarketurile deschise în oraș. Săptămâna trecută, s-a mai deschis unul, un Profi, în Tătărași. Ca ciupercile după ploaie, nu alta, deși banii trimiși de ”italieni” în țară nu mai sunt decât cam o treime din câți erau înaintea crizei. În 2008, căpșunarii au trimis în țară 5,9 miliarde de euro. În 2012, doar 2,2 miliarde euro, adică vreo 50 de milioane în medie în fiecare județ, adică vreo 65 de euro pe cap de ieșean, tot anul. Și totuși, taman în 2012, Dascălu a lansat Palasul, prin care am trecut deunăzi. Prânz, zi de lucru, Palasul destul de plinuț de clienți. Kauflandul, la fel. Măi, să fie! Să mai zică cineva că lumea n-are bani. Magazinele sunt pline. Dar de unde? Chiar, din ce trăiește Iașul nostru?

Cât am produs
O mică cifră, pentru început, cifră cu care ne vom juca mai departe. Produsul intern brut al Iașului a fost anul trecut de 20,2 miliarde lei, adică de vreo 26.000 de lei pe cap de locuitor. Atât a produs fiecare ieșean: 2.200 de lei pe lună. Firește, este o cifră relativă, pentru că include toată populația județului, de la nou-născuți, până la veteranii de război. Dacă ne raportăm la numărul de salariați din județ, adică la cei 147.000 de oameni care pot produce, ajungem la o producție pe cap de angajat de 137.300 lei anual. Nu-i rău să produci de 10.000 de lei pe lună, nu? Mai nasol este să câștigi 1.500 de lei în medie, dar asta este altă treabă, în care nu vrem să intrăm deocamdată. Dacă eliminăm din calcul bugetarii, care reprezintă cam o cincime din totalul salariaților, ajungem la… Dar să ne oprim totuși, că nu vrem să vă facem capul dâmburi de-atâtea cifre. Ideea centrală este că ieșeanul mediu produce 137.300 lei anual. Valoarea totală a PIB ne plasează pe locul 7 pe țară.

8.000 sunt miezul
Dacă vă gândeați să vă construiți singur o statuie, ca ieșean mediu, mai bine renunțați. Statuie trebuie ridicată celor vreo 8.000 de ieșeni, adică 5% din salariați, care lucrează la cele mai mari 10 firme din județ. Doar 5% din angajații Iașului produc o treime din PIB-ul Iașului. Indirect, de pe urma lor trăiesc și mall-urile, chiar dacă prea puțin din ce produc ajunge în buzunarul lor. Chiar, să le spunem că fiecare din ei produce în medie marfă de 675.000 lei anual, dar câștigă de 37 de ori mai puțin? Nu le spunem, că se oftică. Altfel, să nu uităm că dacă firma merge bine, și salariatului îi merge bine, la fel și familiei lui și, pe ansamblu, întregului oraș. Totodată, nu trebuie să neglijăm importanța conducerii. Dacă vrei să produci ca neamțul, trebuie să fii condus de un neamț. Sau de un american, eventual.

Pe podium
Cea mai puternică firmă din județ este, clar, Delphi Diesel Systems. SRL. Capital și management american, că tot veni vorba de nemți. Fabrica din Miroslava a avut anul trecut o cifră de afaceri de 1,5 miliarde lei și un profit de 114 milioane lei, suficient cât să mai construiască o dată șoseaua de centură. Totul, cu 1.914 angajați. Pe locul doi se află, la fel de clar, pentru că de ani de zile tot așa se întâmplă, E.On Moldova Distribuție. Nemți, adică. Cifră de afaceri de 702 milioane lei, profit de 87 de milioane lei, cu 421 de angajați. Medalia de bronz, cu felicitări, revine companiei Antibiotice SA, fabrică devenită un fel de simbol al ideii că se poate. Se poate ca o fabrică de stat să meargă bine, se poate să ai rezultate foarte bune cu director român, pe o piață unde concurența este crâncenă și fără investiții de sute de milioane de dolari aduși de peste ocean. Aproape 320 de milioane de lei cifră de afaceri. Profit de 31,4 milioane lei. Plătește lefurile a 1.465 de ieșeni.

Comănescu, totuşi sus
Locul patru ar reveni vechii Metalurgica. Adică firmei Arcelormittal Tubular Products, care a avut anul trecut o cifră de afaceri de 227 milioane lei, la 259 de angajați. E prima din topul celor mai mari care a mers în pierdere. 13 milioane lei anul trecut, față de de vreo 12,5 milioane lei în 2012. Pe locul cinci, cu o cifră de afaceri serios în scădere față de 2012, se clasează totuși Remat SA, una din multele firme ale lui Constantin Comănescu. Cifră de afaceri de 113 milioane lei, profit de aproape două milioane de lei și 166 de angajați. Ne oprim la locul cinci. Din două motive. Întâi, că de la următoarele locuri încolo, nu mai vorbim de giganți, ci ”doar” de firme mari, iar între ele diferențele devin mici. Nu vrem să greșim punând pe locul 9 firma care ar fi trebuit să fie pe 8 sau pe 11. Apoi, ne ajung cinci pentru a trage unele concluzii.

Câteva concluzii
Cele mai puternice firme din Iași au în general management străin, caz în care este vorba de investiții de sute de milioane făcute de firma ”mamă”. Asta înseamnă că sloganul ”nu ne vindem țara” este întrucâtva complet eronat și greșit. Nu avem oameni de afaceri ieșeni care să plece de la zero și să aibă peste 1.000 de angajați. Antibioticele au plecat de la o fabrică deja existentă. Iar Comănescu, plecat de la zero, se zbate să reziste, cu un număr de angajați minim. Dincolo de investiția inițială, managementul s-a dovedit esențial. Delphi a rămas în topul cifrei de afaceri de când s-a lansat, dar și în cel al profitului. Iar profit fără un director bun nu se poate. Cu excepția unei firme cum este E.On. Având monopol, aceasta își poate permite să meargă și din inerție, păstrând investițiile la minim. N-ați auzit recent de vreo nouă linie de înaltă tensiune dată în folosință, nu?