Cum deschizi televizorul, una-două auzi de câte un deputat sau senator care țopăie în altă barcă politică decât cea în care a acostat la malul Țării Făgăduinței numită Parlament. După o bucată de vreme, auzi de același individ cum își descoperă subit o altă afinitate ideologică și trece la al treilea partid. Mai trece timpul, iar nu se regăsește în doctrina pe care abia o îmbrățișase și îl vezi în al patrulea. Cu puțin noroc, în decursul unui ciclu electoral, individul în cauză parcurge tot sceptrul politic și, dezamăgit, se întoarce la sânul primitor al primul său partid. Eventual, candidează din nou, tot din partea ăluia, ca să o ia de la capăt.
Exemple de Bahlui
Ce-i al nostru, e-al nostru. Să mai zică cineva că România nu e un stat unitar. Cum e pe Dâmbovița este și pe Bahlui. Cu alte cuvinte, avem și noi poamele noastre în domeniul migrației politice. De unele am și avut ocazia să vorbim. Acum chiar putem face un clasament al politicienilor traseişti din Iaşi. Avem un celebru deputat, Tudor Ciuhodaru. Întâi de Iași, pe urmă de Vaslui, că aici prea era cunoscut de cal breaz. Întâi PSD, pe urmă sărit scurt la UNPR. Pe urmă s-a făcut conservator, dar cum USL nu-i asigura postul de candidat din nou pe care-l voia, a trecut în barca lui Diaconescu, la PPDD. Ne-am uitat pe site-ul Camerei Deputaților înainte să scriem fraza următoare. Da, e tot acolo. Încă.
Sau Vlad Hogea, alt exemplu celebru de migrator politic și deputat cu orice preț. Întâi în PRM, care l-a și făcut cel mai tânăr deputat din țară, pe vremea când încă se vota pe liste. Supărat că PRM nu-l pune și pe lista pentru europarlamentare, a trecut la Noua Generație, partidul cumpărat de Gigi Becali. Nici Becali nu l-a pus pe lista mult-dorită, așa că a plecat la Conservatori. De-acolo, a trecut la PPDD, care a reușit să-l facă doar consilier județean. La uninominale, pentru Camera Deputaților, a fost spulberat de Crăciunescu. Hogea a plecat din PPDD cu puțin înainte să-l dea ăia afară, că nu se ocupa de filială în niciun fel. Acum e din nou în PRM.
Traian Dobre este un alt monument politic, doar cu ceva mai mult succes la un moment dat decât Hogea. De fapt, chiar este campion la numărul de partide schimbate precum cămășile. În 1990 era liberal, dar nu-l băga nimeni în seamă pe-acolo. Așa că a trecut de partea cealaltă a centrului politic, la PDSR. Deputat PDSR în 1996, a trecut pe urmă la Partidul Social Democrat. Nu ăsta de acum, cel vechi, reînființat în 1990. Ăla a fuzionat cu PDSR, așa că Dobre s-a întors de unde a plecat. Trimis de PSD, de data ăsta ăla de acum, din nou în Parlament, Dobre a sărit repede înapoi în barca liberală. Se plângea că în PSD nu e democrație. N-a reușit să fie ales în 2008, deși s-a chinuit oleacă. Dezamăgit, s-a dus la UNPR. Pe urmă, la PPDD. Ultima oară a candidat la europarlamentare, din partea Forței Civice. Nu ne întrebați dacă mai e acolo. Chiar nu știm. În fond a trecut mai bine de o lună de la alegeri, așa că s-ar putea ca Dobre să mai fi schimbat vreo două partide între timp.
Legea e pe jumătate
Bun, ăsta ar fi topul fugarilor din politica ieșeană. Dacă ne străduiam nițel, mai găseam vreo câțiva, dar nu vrem să vă plicitism inutil. Nu v-ați întrebat niciodată de ce se întâmplă asta cu deputații, dar nu și cu primarii, de exemplu? Ăia schimbă partidul doar o dată la patru ani, la alegerile locale. Iar unii chiar rămân fideli până la capăt partidului inițial. Bravo lor, că-s rari al naibii! Problema stă într-o lege croită în Parlamentul nostru, făcută de parlamentari, pentru parlamentari. Legea luptă chipurile contra migrației politice și pleacă de la o idee simplă. Te-a ajutat un partid să te alegi într-o funcție? Apoi, stai în partidul ăla sau îți pierzi funcția. Dar… pentru că întotdeauna există un dar, ba chiar mai mulți. Pentru primari, legea spune că dacă demisionează din partid, își pierd jobul. Nu și dacă sunt excluși, ca nu cumva să poată fi obligați să respecte ordine nasoale venite de la partid. Foarte frumos. Ce faci ca primar, în cazul ăsta? Ei, îl faci pe dracu-n patru să fii dat afară, ca să poți pleca la partidul pe care-l dorești. Nu se mai trădează pe față, ci pe ascuns. O fază cu totul ridicolă s-a întâmplat la Argeș, unde președintele organizației PDL a dat afară 22 din 24 de primari pe care îi avea, iar pe urmă a demisionat și el din partid. Asta, ca toată lumea să poată trece la partidul lui Zeus, fără să-și piardă mandatul. Fain, nu?
Complicaţie
Pentru consilierii locali sau județeni, legea e și mai dură. Îți pierzi postul și dacă ești exclus din partid. Deh, nu ești ales direct de oameni, ci pe listă, deci ești mai dator partidului. Ei, și? Legea zice că încetarea mandatului ”se constată de către consiliu”. Adică se face o informare, colegii consilierului cu pricina o citesc și gata, a zburat din schemă. Zău? Dar dacă respective informare nu ajunge pe ordinea de zi? Dacă e pusă pe ordinea de zi, dar scoasă pe urmă? Consilierii nu au apucat să citească informarea, deci încetarea de drept a mandatului s-a amânat. Faza asta a pățit-o chiar PSD, pe vremea lui Simirad, în Consiliul Județean. Degeaba și-a dat afară un consilier, că ăla a rămas în funcție până i-a expirat mandatul de la sine. Țeapă.
Parlamentarii, imuni
Ei, pentru parlamentari este cel mai frumos. Ei sunt deasupra legii. Pentru ei nu se aplică nici o variantă, nici cealaltă. Ei sunt aleși de popor, uninominal, deci răspund doar în fața poporului. Cum răspund? Păi, în niciun fel. Legea nu dă voie alegătorilor dintr-un colegiu să-l dea afară pe deputatul care i-a trădat. Căci, să fim serioși, alegătorul votează partidul în primul rând, nu barba unui candidat sau mustața celuilalt. Și așa se ajunge ca într-un colegiu majoritar verde, de exemplu, alegătorii să fie reprezentați de un parlamentar devenit între timp mov. Păi, treabă-i asta? Eu te trimit în Parlament că ai promis să militezi pentru creșterea pensiilor, de exemplu, iar tu treci la partidul care vrea să le taie? Treabă-i asta? Din păcate, e.
