În pofida unui calm aparent în politica greu mirositoare de Bahlui, ceva turbulenţe au loc în surdină, prefigurînd un an distractiv, plin de dezertări intempestive şi de mezalianţe bune de trecut puntea. Noaptea cuţitelor lungi a debutat chiar imediat după sărbătorile de iarnă, prin două mişcări aparent nearticulate, între care există totuşi nişte congruenţe tangenţiale.

***
Cel mai celebru parlamentar prin ubicuităţile sale paradoxale, medicul Tudor Ciuhodaru, plecat din PSD – care l-a făcut deputat, tranzitat prin UNPR – de unde a fost exmatriculat pentru exces de rectitudine, şi-a identificat un sincer filon conservator, la fel de sincer precum cel al liderului local Vasile Şalaru. Care Vasile Şalaru s-a precipitat intempestiv să-l şi propună drept o preafericită opţiune de candidat la Primăria Iaşi, din partea PC. Că la nivel central, PNL a înfiat compasiv secta conservatorilor din motive de Antene, urmând ca noua alianţă să se reunească într-o troică, tot cu PSD, s-ar traduce în plan local printr-o combinaţie Relu Fenechiu – Vasile Şalaru, puternic tractaţi de Gheorghe Nichita. Ce şanse ar mai avea junele candidat Ciuhodaru într-o astfel de competiţie mimată, un fel de kabuki electoral, doar eventualul candidat liberal Cristian Adomniţei, altă mână moartă, ar mai putea simţi, în urină.

***
În tabăra portocalie, aflată la Iaşi într-o oarecare opoziţie confortabilă, s-a produs  o altă demisie semnificativă ca gest: vice-primarul Gabriel Grigore şi-a prezentat demisia, atât din funcţia executivă, oricum onorifică, lăsată fără obiectul muncii, cât şi din demnitatea legislativă, de consilier municipal. Grigore s-a situat firesc şi  constant ca un tenace critic al primarului Nichita, acesta fiind din ce mai deranjat de opoziţia portocalie şi blocajele sistematice induse de consilierii PD-L. De altfel, Nichita anunţase public, excedat, că va solicita liderilor PD-L să nominalizeze un alt consilier pentru funcţia de viceprimar, Grigore anunţând însă că nu va demisiona din funcţie cât timp va avea sprijinul propriului partid. Care însă ar putea fi semnificaţia demisiei viceprimarului Grigore, inclusiv din funcţia de consilier? În primul rînd, este evident că, în cursa pentru desemnarea internă în PD-L a unui candidat pentru Primărie, Grigore nu mai este creditat cu şanse; pe surse, se vorbeşte de opţiunile pentru Nicuşor Păduraru, de pretenţiile senatorului Dumitru Oprea şi chiar de gândurile de viitor ale apoliticului june Prefect Dragomir Sava Tomaşeschi, căruia a început să-i cam placă statutul şi beneficiile de demnitar, persoană publică. Şi atunci, de ce ar mai fi susţinut inutil un joc de glezne Gabriel Grigore? Doar  pentru a capitaliza inutil imagine, a acumula inerent şi antipatiile camarilei lui Nichita şi a face pârtie pentru un altul, indiferent cine?

***
Cert este că, în cam toată analiza combinatorie de politică locală, cu un Nichita alergând de unul singur, trenat de Adomniţei şi Ciuhodaru, anturat de oricare candidat  portocaliu pe post de mînă moartă, rezultatele sunt predictibile. Iar iluzia că o eventuală candidatură a lui Constantin Simirad la Primărie ar anima competiţia, este doar o defecţiune paranoidă. Asta pentru că Simirad nu mai poate cîştiga în Iaşi nici măcar demnitatea de administrator de bloc în Tătăraşi ori cea de preşedinte al asociaţiei burtoşilor de ziua a şaptea şi mână stângă, orice competiţie garantându-i doar performanţe penibile. Astfel încât singura supriză ar putea-o produce tot Nichita, sigurul capabil să alerge de unul singur şi să iasă pe locul doi…