Adevărul e că Traian Dobre, dincolo de faptul că avea o slăbiciune la somnolenţa indusă de şedinţele parlamentare, e un om gospodar, care ştie să mobilizeze cetăţenii atunci când situaţia o cere. În cruntele zile ale gerului abătut peste Iaşi, Dobre a pus mâna pe tastatură şi a făcut un apel către oamenii de bine de pe pagina sa de Facebook: „În aceste momente în care natura se dezlănțuie merită să facem gesturi nobile cu cei care nu au putere să înfrunte urgiile iernii. Bătrânii, femeile singure se vor bucura dacă cei în putere vor munci una, două ore pentru înlăturarea zăpezii. E iarnă!!!”. Vibrant, emoţionant, olog să fii şi tot ai fi sărit cu lopata în ajutor. Numai că, la finalul chemării la luptă împotriva stihiilor nărăvaşe, Dobre a tăiat toată maioneza, scriind “Vă invit la o cafea caldă”. Păi de ce nu spui aşa, dom’le? Ne speriasem că ai uitat obiceiul românesc care spune că orice treabă începe cu o pauză. De data asta, de cafea.