Marius Spânu, fiul risipitor al pedeliştilor ieşeni, se întoarce la matca ce l-a zămislit în lumea politică. Deşi încă preşedinte al filialei Iaşi a PNŢCD, Spânu a anunţat că revine alături de Dumitru Oprea, cel care încearcă să mai cârpească, pe ici, pe colo, bordeiul portocaliu din Iaşi. Întoarcerea la arme nu a fost atât de simplă pe cât ar părea. Dumitru Oprea a sunat la sediul PNŢCD, încercând să discute cu Spânu, dar i-a răspuns secretara acestuia, o doamnă binişor trecută de 70 de ani. Bârfa de Iaşi a înregistrat un fragment din convorbirea respectivă.

Dumitru Oprea: Alo, PNŢCD Iaşi?
Secretara: Da’ cine-ntreabă, vă rog?

Dumitru Oprea mă numesc, preşedintele filialei PDL Iaşi. Îl caut pe domnul Spânu.
Da’ ce treabă aveţi cu el?

E o problemă personală. E pe acolo? Că pe mobil nu-mi răspunde. 
Normal, îl are închis. Domnul Spânu e la o şedinţă cu tineretul ţărănist, la azilul din Copou. Aveţi să-i comunicaţi ceva?

În fine, aş fi vrut să vorbesc ceva cu el. Dar spuneţi-i că îl aştept la partid, la PDL.
Vreţi să-l luaţi înapoi?

Da. Îl vreau înapoi, în echipa mea.
Poate dumneata îl vrei, dar noi nu ţi-l dăm. Ne distrăm foarte bine cu dumnealui. Aseară am făcut un party cu dulceaţă de cireşe amare şi apă rece, de-mi pocnea capul azi dimineaţă.

Doamnă, sunt convins că domnul Spânu poate mai mult.
Normal! Sâmbătă am fost la Bingo şi a câştigat două linii în mai puţin de şapte ore. Cu ocazia asta ne-a plătit şi chiria la sediu. Suntem foarte mulţumiţi de domnul preşedinte!

Da, doamnă, vă cred, dar, cu tot respectul, drumul domnului Spânu e cu noi, cu pedeleul.
Ce spuneţi? Ce să facă acolo? Vă tot înlocuiţi unul pe altul, cum îşi schimbă izmenele nea Tănase, paznicul de la filiala noastră de la Eternitatea. Dar măcar el stă prost cu prostata.

Doamnă, văd că nu prea ne înţelegem. Spuneţi-i domnului Spânu să treacă pe la mine, atâta tot.
De câte ori să vă repet că Marius e al nostru? Gata, l-am înfiat, a intrat în familia noastră, e prinţul nostru Duda.

Nu ştiu cum aş putea să vă conving că faceţi o greşeală…
Aţi avea, totuşi, o şansă. Vi-l împrumutăm o săptămână, dar cu o condiţie. Mergeţi peste drum de sediul dumneavoastră şi luaţi doi covrigi cu susan şi doi cu sare şi mac, dar să nu fie cu prea multă sare, că avem tensiune, şi aduceţi-i la noi, că n-am mâncat nimic de dimineaţă şi parcă nu l-aş mai aştepta pe Mariusică să-l trimit în piaţă. Deci, fără sare multă, da?