* inevitabilul s-a produs: când nimeni nu mai credea într-un verdict în această viaţă, după zeci de amânări şi depoziţii surprinzătoare, Relu Fenechiu a câştigat la Înalta Curte un sejur de 5 (cinci) ani cu executare în compania fostului coleg de partid şi de Parlament Gigi Becali * s-au grăbit să-i plângă pe umăr șeful Senatului, colegii de partid şi chiar premierul Ponta, numai că lacrimile nu îi vor ține de cald acolo unde vor să-l trimită judecătorii

După nenumărate amânări şi tergiversări, audieri de martori şi declaraţii bombă, o veste şoc a venit ca tăvălugul peste cel mai influent şi mai sigur pe el dintre personajele pe care le-a livrat vreodată Iaşul politichiei naţionale. Relu Fenechiu, că despre el este vorba, a primit un verdict pe cât de şocant pentru el, pe atât de aşteptat de cei care cântă în strună DNA-ului și judecătorilor neînduplecaţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. 5 (cinci) anişori bătuţi pe muchie de pârnaie din aia cu executare, pentru o tărăşenie despre care presa de scandal a scris acum vreo 10 ani, dar pe care nimenea n-o lua în samă la vremea aceea.

Nu mai are rost acum să despicăm în patru dosarul „Transformatorul”, de vreme ce toată lumea ştie reţeta de sifonat banul public, atuncea când ai pe cineva sus-pus la o companie cu ştaif cum era, înainte de venirea nemţilor, Electrica Moldova, spre exemplu. Se ia una bucată mijloc fix dispărută, nu se ştie prin ce minune ori vrăjitorie ţigănească, din inventarul instituţiei, în cazul nostru transformator de înaltă tensiune, se şterge oleacă de rugină şi se dă un strat de grund ca să aibă faţă comercială, apoi se merge iară la şeful de depozit cu o ofertă imbatabilă de completare de stoc, dar la preţul de catalog al pieţei de profil. Unii spun că pentru asta trebuie să ai nas fin de afacerist. DNA-ul şi judecătorii se vede treaba că nu au fost şcoliţi în capitalismul de cumetrie de pe la noi şi au încadrat tranzacţia la infracţiune de corupţie, adică de abuz în funcţie în cazul foştilor şefi de la Electrica, respectiv de complicitate, în cazul actualului deputat de Tomeşti-Chicerea şi fost ministru peste un minister extrem de bănos cum e cel al Transporturilor. Treaba mai tristă e că, în tot acest scandal, ieşeanul Relu l-a târât şi pe fratele Lucian, că, vorba ceea:  unde-s doi, profitul creşte. Spre deosebire de lovele, însă, pedeapsa nu s-a împărţit în două, ca prin alte părţi, ci complicitatea a fost tratată aproape la fel cu pedeapsa primară, aceasta fiind împărţită echitabil între toţi afaceriştii şi şefuleţii electricieni: câte 5 ani pentru fraţii Fenechiu şi pentru un asociat de firmă, câte 6 ani pentru directorii generali Turbatu şi Mărghidan şi 7 ani pentru directorul comercial de la Electrica acelor vremuri, Petrică Andronache. În afară de asta, lotul Fenechiu trebuie să mai scoată din buzunar vreo 6 milioane de lei reprezentând gaura dată statului prin vânzarea de transformatoare vopsite. Unde mai pui că lui Relu i s-a mai pus sechestru şi pe trei viloanţe şi chiar pe BMW-ul X6, ăla cu care se lăuda el că ajunge mult mai rapid de la Iaşi la Bucureşti decât cu rablagitele de trenuri pe care le-a administrat în jumătatea de an cât a fost ministru la Transporturi.

PNL oferă premiere în serie pentru Iaşi

Şi uite aşa se făcu de Iaşul a fost făcut din nou de baftă pe la Bucale. După ce, prin 2005, Iaşul oferea pe tavă justiţiei primul prefect în funcţie arestat în direct şi la oră de maximă audienţă pentru un şmen cu terenuri pe dealurile Miroslavei, tot aşa Relu Fenechiu a devenit primul ministru condamnat la închisoare pe perioada mandatului. Au mai fost alde Remeş, Mureşan, dar la ăştia condamnările au venit mult mai târziu, când ieşiseră de mult pe uşa din dos a politicii. Nu a fost cazul ieşeanului Fenechiu, însă. Trimis deja în judecată în dosarul „Transformatorul”, omul a ţinut morţiş să arate el cât e de competent, cerând să ia musai locul Ancăi Boagiu, pentru a oferi Iaşului ceea ce alţii nici măcar nu au visat vreodată: Aeroport Internaţional cu pistă nou-nouţă – hub regional de marfă şi, visul de aur al şefului liberal – autostrada Iaşi-Târgu Mureş, scoasă de la naftalină când toată lumea o credea abandonată.

Nu ştim acum ce şanse ar fi avut aceste proiecte cu ministrul Relu în Cabinetul Ponta, după cum nu ştim acum ce soartă vor avea ele după venirea unui nou ministru la Transporturi. După cum s-a văzut, însă, fără un Hrebenciuc local la Bucureşti, cu greu se mişcă lucrurile prin această parte a Moldovei.

Demisionar sau demis?

Dar, una şi cu una fac două, iar condamnarea-i condamnare, chiar dacă deputatul de Tomeşti am înţeles că ar mai avea o cale de atac la un complet mai competent de la Înalta Curte. Aşa se face că, imediat după sentinţa judecătorilor, Fenechiu însuşi a renunţat la mandat. Sau, constituţional vorbind, a fost revocat din funcţie. Căci asta a lăsat să se înţeleagă premierul Victor Ponta, atunci când a fost prins la înghesuială de jurnalişti. Asta ca să aflăm, mai apoi, că nici nu prea avea de ales.

Ce n-am înţeles noi a fost de ce a fost nevoie să meargă Ponta în bârlogul lui Fenechiu şi nu invers, cum se procedează atunci când un ministru prărăseşte Palatul Victoria, chiar şi pe uşa din dos. Dar astea sunt detalii care ţin de bucătăria Guvernului şi nu se cade să-şi bage bârfitorii nasul… „M-am întâlnit cu premierul şi i-am predat mandatul de la Ministerul Transporturilor”, a spus, într-o primă fază, Fenechiu. Asta în vreme ce tot fostul ministru preciza că, în fond, nu a fost depus nici un document la Guvern. Nici nu prea era posibil, de vreme de Fenechiu susţine că el era „într-un colţ de ţară”, iar Ponta în altul. Ca să aflăm, noi, într-un final, că, de fapt, a fost vorba de o demisie prin telefon, în urma căreia Ponta l-a revocat din funcţie, aşa cum scrie la Legea Fundamentală. „Pentru că eu am o relaţie cu premierul îndeajuns de bună, i-am spus domnule, gata, mi-am prezentat demisia”, a revenit liberalul ieşean, băgându-ne cu totul în ceaţă.

Pe Ministerul Transporturilor scrie „Rezervat – Iaşi”

Demisie prin telefon, revocare, cădere la mica învoială… – are mai puţină importanţă astăzi, când deja liberalii au decis înlocuirea lui Relu Fenechiu cu nu mai puţin controversatul Ovidiu Silaghi. În fond, între cei doi nu a vut loc decât o rocadă în sens invers, având în vedere că în iarnă Silaghi îi predase Transporturile lui Fenechiu, la facerea Guvernului. Iar cum Mugur Cozmanciuc şi Cristian Ghibu, ambii aflaţi în relaţie de rudenie, de prietenie ori de simplă obedienţă faţă de şeful de filială liberală, era normal ca portofoliul să rămână tot în curtea unui personaj la fel de legat de Iaşi. Cel puţin asta a constatat presa, iar mai apoi ANI, care i-a găsit şi lui Silaghi nişte interese imobiliare prin dealul Copoului. Nicuşor Păduraru, fost prefect liberal după arestarea lui Prisăcaru, ştie el mai multe, dar nu spune decât voalat, pe blog…

În orice caz, se anunţă vremuri interesante pentru Relu Fenechiu, pe care începem să-l credem când zice că „trece prin cea mai grea perioadă din viaţă”. Până la noi permutări pe frontul justiţiei, pe umărul fostului ministru varsă lacrimi de crocodil colegii din partid şi din USL. Mai rămâne să stoarcă o lacrimă şi preşedintele Băsescu, pentru ca telenovela să fie completă… Ne vedem la recurs!

Ministerul Injustiţiei