Nu demult vă povesteam cum vrea RATP să cumpere odorizante pentru mijloacele de transport în comun. O idee proastă, scumpă şi deloc folositoare, fiindcă, dacă treci de sudorile bahluienilor, te sufoci lângă geamurile închise ale autobuzelor. Primăria pune la bătaie 4,5 milioane lei pentru a umple străzile din Iaşi cu alte 40 de autobuze second hand. Maşinile ar urma să fie cumpărate la licitaţie, luna viitoare. Cică preţul unui autobuz la mâna a doua ar fi de vreo 19.000 euro. „Această nouă achiziţie se impune pentru că avem foarte multe lucrări în oraş în acest moment şi va trebui să acoperim unele trasee care erau deservite de mijloace de transport electrice”, explică oficialii Primăriei Iaşi.

Trasee multe pentru norodul sufocat

Nu-i o noutate că la Iaşi trebuie multe autobuze. Oraşul s-a întins precum un elastic, a înglobat tot felul de extravilane ale unor comune, a adus oameni de prin Moldova care şi-au închipuit că în marele oraşe sunt câini cu colaci în coadă şi alambicuri de vise în care se distilează orice dorinţă. Fals, dragilor! Ca în orice pretinsă metropolă, Iaşul este un oraş sufocat de orgolii, de ambiţii şi de păcate lumeşti. Oamenii s-au adunat precum viespile la miere, dar au constatat în scurt timp că au găsit doar un cuibar, gol, secătuit de alţii care au ştiut să mulgă.

Ca urmare, oraşul mare şi trist are nevoie să suporte o suprapopulaţie, cu tot ceea ce implică, inclusiv autobuze mai multe. Noi am sugera să pună mai multe maşini pe rutele ce duc spre Nicolina şi Copou, dar nici în Tătăraşi nu ar strica, deşi dealul este consacrat tramvaielor.

Un raliu cu scîrbă

Autobuzele la Iaşi parcă merg la off-road. Străbat dune de nisip, ocolesc munţi de pietre, te zguduie mai ceva decât un luptător de wrestling. Forţă, nu glumă!, pentru călătorii care au nevoie nu numai să se atârne de nojiţa de siguranţă ce le pică din tavanul maşinii, ci şi în tocurile papucilor (fie doamne sau domni) ori ale tălpicilor celor care poartă tenişi sau şlapi. Plăteşti pe un bilet cât mâncarea pe o zi, adică 2 lei, cât costă o pâine sau un kil de roşii, dar ştii că ajungi cu 5 minute mai repede unde ai treabă decât te-ai mobiliza singur să străbaţi oraşul plin de gropi. Confort, tataie, nu glumă! Boiereală!

Ai de ales? Unii zic ca da, să-i dai în mă-sa pe toţi cu tot confortul lor şi să baţi pingica pe pietrele nou instalate pe drumurile Iaşului. Alţii zic că nu, că oraşul e mare şi greu de străbătut şi atunci contribui la coroana funerară a regiei de transport, care îşi mai face un ultim dar într-o flotă de rable, în care vom simţi fiecare celulă din tubul digestiv până pe papila gustativă, apoi o vom scuipa a scârbă că ne-am săturat să ne ia toţi de proşti!

Noi ne-am stropşit degeaba. Pe principiul „Câinii latră, caravana trece”, cât de curând vom circula cu noile autobuze second hand ale Iaşului. Ne vom mândri cu vechiturile sfinţite de un un sobor de preoţi, iar cei care ni le-au vândut îşi vor face cruce şi vor mulţumi Cerului că au golit garajul de rable…

Gogu Paraschiv