La cei 37 de ani ai săi, Tudor Chiuariu poate spune că a făcut cam de toate în viaţă. Doctor în drept, tânărul a fost ministru al Justiţiei, deputat şi, acum, senator din partea PNL. Recent, a fost condamnat în doarul “Poşta” la 3 ani și șase luni cu suspendare. Catalogat de Băsescu, în 2007, drept “un tânăr mafiot obraznic”, Chiuariu s-a menţinut în sferele puterii: a fost până de curând președinte al comisiei juridice din Senat şi om de bază în redactarea proiectului noii Constituții. Cum îl va afecta politic această condamnare? Şi viaţa privată e cel puţin la fel de tumultuoasă: de la mijlocul lui ianuarie 2014 are un băiat cu logodnica sa, o deputată PDL, fosta iubită a magnatului Gruia Stoica

Fiecare partid are câte o serie de oameni din categoria ”fără ăștia nu se poate”. Sunt oameni pentru care partidul se va face luntre și punte oricând. Oameni pentru care se va sări oricând la gâtul judecătorilor, procurorilor, opoziției și oricui ar avea tupeul să se atingă în vreun fel de ei. Este o categorie de privilegiați. Sunt specialiștii partidului, fiecare pe felia lui. Unul este bazat în contabilitate și este bun oricând să ocupe un post de șef la Fiscul județean sau, de ce nu, chiar de ministru al Finanțelor. Altul este un jurist redutabil, bun și de ministru la o adică. Unii sunt aproape invizibili. Cazul lui Gheorghe Gherghina, care a rămas înțepenit în Ministerul Finanțelor de dinainte de 1989 și pe care nu l-a dat afară nimeni e clasic. Alții apar în vizorul publicului în toate ipostazele posibile: pozitive, controversate, negative, scandaloase sau oricum vă puteți imagina. Indiferent de cine îl înjură și de ce, el va fi mereu protejat de partid. E cazul și febleței noastre din politica bahluiană, liberalul Tudor Chiuariu.

Are şi cabinet de avocatură
E ceea ce se cheamă un tânăr de viitor. Dar unul care a trecut demult de faza lipirii de afișe pentru partid. Genul care știe să se facă indispensabil, deși dacă stai să te gândești, nu reușești să-ți dai seama de ce. Și chiar, dom’le, de ce? Pentru un avocat de profesie, ”greutatea” cabinetului este primul etalon în evaluare. Orice ieșean a auzit de Mogoș sau Striblea. Orice bucureștean a auzit măcar o dată la știri de Țuca Zbârcea & Asociații. Dar câți ați auzit de cabinetul de avocatură al lui Chiuariu? Sau de ăla de consiliere în proprietatea intelectuală? De fapt, ele par să existe doar ca să de bine la CV, că Tudor zice că nu i-au adus în 2012 niciun venit. Chiar și declarația de avere a omului e transparentă rău de tot. Cheală de-a dreptul, am putea spune. Un apartament la Bacău, luat pe un credit de 27.000 de euro în 2009. Mașină, zero, terenuri, idem. De casă de vacanță nici nu mai pomenim.

Ditamai arbitrul
Omul trăiește din leafa de parlamentar. Nu că l-am plânge. Din sursa asta îi vin fo’ 50.000 de lei anual. Ați auzit de Universitatea ”Titu Maiorescu” din București? Ei, n-ați auzit, dar și asta îi aduce vreo 4.000 de lei într-un an. Încă 5.400 vin de la Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților. Partea serioasă este însă alta, iar ea explică și succesul parlamentar al omului nostru. Ascultați: arbitru la Curtea de Arbitraj ICC din Paris – 4.028 euro. Nu-i mult, dar e Paris, da? Arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional – 49.320 lei. Banii ca banii, dar asta mai arată ceva. Esențial. Omul e lipit de elita PNL ca marca de scrisoare.
În traducere: Curtea asta de arbitraj e o chestie care funcționează pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Aia pe care o birjărește Mișu Vlasov. Și care învârte bani grei. Să fii unul din cei vreo 130 din toată țara care arbitrează păruielile comerciale nu e chiar de ici de colo. Onorariile pleacă de la 200 de lei amărâți și saltă voios peste 58.000 de euro atunci când miza e mare.

S-a căţărat, treaptă cu treaptă
Și când te gândești că Tudorică lele a plecat de jos… Da’ de jos, știi? De câți botoșăneni ați auzit în politica mare? Ei, lăsați-l pe Cozmâncă; e din altă generație, nu se pune. Noi vorbeam de aia nouă. De fapt, mai sunt vreo doi, dar tot din pepiniera liberală. Pe care a urmat-o și Tudor. Membru din 1997, vice la Organizația Municipală de Tineret Iași, membru în Biroul Permanent Municipal, vice în comisia pentru justiție a PNL, vice la Curtea de Onoare și Arbitraj a PNL, iar restul funcțiilor le lăsăm pe mai încolo nițel.

Pe partea profesională, tot scurt. Plecat din Botoșani, omul face facultatea de drept la Iași. Masteratul. Doctoratul. Ei, iar când a scos diploma ”Magna cum laudae”, pentru care totuși trebuie să mănânci dreptul pe pâine, a început să facă impresie. Așa de bună, că în 2005 Tăriceanu l-a pus secretar de stat la cancelaria lui, pe probleme de inspecție. După câteva luni, preia proaspăt-înființatul Departament de Luptă Antifraudă, care pe vremea aia făcea controale la tot ce înseamnă proiecte cu finanțare europeană. A trecut și pe la Iași, să se intereseze nițel de Tehnopolis. A trecut glontele pe la urechile câtorva, dar s-a dat la pace.

8 luni ministru
După doi anișori, a urmat al doilea pas: ministru pe justiție. Lumea a rămas blocată când s-a auzit numele lui. Pe urmă, lucrurile s-au lămurit. Erau vremurile când guvernul se făcea și desfăcea la sugestia și cu propunerile liberalilor ieșeni. ”Gașca lui Fenechiu”, cum i se mai spunea. N-a stat mult ca ministru. Adunate, vreo 8 luni. Și-a pus presa în cap, că a fost singurul ministru care n-a răspuns în tot mandatul la o întrebare. Nu că nu vorbea cu presa. Din contra, una-două făcea câte o conferință de presă. Venea, citea un comunicat și pleca zâmbind, urmat de întrebările nervoase ale ziariștilor. Iar întrebări chiar erau.

O afacere urât mirositoare
De bine ce-a venit ministru, în aceeași lună adică, și-a dat girul de ministru unei hotărâri de Guvern prin care una bucată teren și clădire 8 etaje Calea Victoriei aparținând Primăriei București trecea la Poșta Română. Care-l pasa mai departe ca aport social, subevaluat la maxim, la o asociere cu o firmă privată. Care firmă privată lua terenul, zicea săru-mâna și pleca mai departe cu el. Teren de 8.200 mp (pe Calea Victoriei, da?) și 20.000 mp de clădire. Evaluate de Poștă la 4,5 milioane euro, iar de piața liberă la vreo 90 – 100 milioane euro. Scandal, panaramă, iar din septembrie 2007, DNA intrat pe fir. Acuzația, simplă: abuz în serviciu contra intereselor publice, cu obținerea unui avantaj patrimonial. Acuzați, Tudorică și Zsolt Nagy, ministrul comunicațiilor, de care ținea Poșta.

Salvat de Tăriceanu
La puțin timp, a ieșit și Băse la rampă, să arate că treaba e pe bune. ”Tudor Chiuariu este un tânăr mafiot obraznic”, a tunat Zeus. Eh, dar în aceeași lună a avut loc la minister o licitație pentru cumpărarea a doar vreo 200 de autoturisme. Gurile rele zic că domnul ministru a pus cu mâna condițiile ca să iasă cine trebuie. A fost ultima mișcare ca ministru. Crăciunul nu l-a mai prins în scaun, dar nici nu a fost lăsat baltă. Abia se întorsese din vacanța de anul nou, că premierul Tăriceanu l-a chemat iar. De data asta, consilier de stat pe probleme de justiție, afaceri interne și luptă antifraudă. Deh, meseria nu ți-o ia nimeni. Interesantă funcția, totuși, tocmai pentru unul acuzat de fraudă.

Şi cu Călin, şi cu Crin
Cu zurgălăii anticorupție legați de coadă, Chiuariu a mers mai departe. Anul 2008 îl găsește secretar general adjunct al PNL și purtător de cuvânt al partidului. Toamna îl prinde deputat de Bacău, că la Iași nu se mai putea. Pe urmă, vice al Biroului Permanent Județean Bacău al PNL. Timpul a trecut, Tăriceanu a plecat, a venit Crin Antonescu, Chiuariu a rămas favorit al conducerii PNL. În 2012, a candidat din nou. De data asta, la Senat, din Mehedinți. S-a ales, firește. Liberalii l-au pus președinte al comisiei juridice. Și omul de bază în redactarea proiectului noii Constituții.
Recent, a primit o lovitură în dosarul “Poşta”. Achitat în primă fază, Chiuariu a luat, în a doua, 3 ani și șase luni cu suspendare. Sentinţa este definitivă, fiind pronunţată de completul de cinci judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Chiuariu a demisionat din funcția de preşedinte al comisiei juridice. Mai rezistă în PNL?

Tudor Chiuariu, un soi de Don Juan
Știți că nu ne place să ne băgăm în sufletul și viața personală a oamenilor, dar portretul lui Tudor n-ar fi complet fără niște episoade simpatice. Și în privat, Tudor are aceeași nonșalanță din viața politică. Și trăiește intens. Până recent, Chiuariu a jonglat la marea artă cu femeile. O parte din relaţii au “transpirat” în presă. Altele, nu. La un moment dat, i s-a pus în cârcă o relație cu o fostă iubită a lui Garcea. A respins ipoteza, sugerând că nu se încurcă chiar cu oricine. Apoi, a cunoscut o basarabeancă, Olesea, adusă dincoace de Prut de nepotul lui Ion Rațiu. După Andrei Rațiu, Olesea s-a cuplat cu un om de afaceri prahovean. Căsătorit, doi copii. Nu cu Olesea, cu o prahoveancă de-a lui. Așa a cunoscut-o Tudor. A făcut el ce-a făcut, iar basarabeanca l-a lăsat pe prahovean pentru deputat. Au stat ce-au stat împreună, până Olesea a început să aibă senzația că parcă ar mai fi cineva în patul comun. La o privire mai atentă, au apărut ochii rotunzi ai Roxanei, creatoare de modă. Scandal, inimă zdrobită etc. Tudor s-a consolat rapid cu Roxana. N-a stat mult cu ea. Până la urmă, s-a găsit femeia care să-l liniştească. Nu știm dacă Valeria Schelean, deputat PDL de felul ei, a fost impresionată de CV-ul politic, cel profesional sau cel de armăsar al lui Chiuariu. Cert e că cei doi s-au logodit. Mai nou, au și un copil. Tot băiat. 3 kile 900 la naștere. Nota 10. Să-ți trăiască Tudor junior!

Logodnica lui Chiuariu, trecut controversat
Valeria Schelean a intrat în Parlament cu mai multe etichete lipite pe frunte, a scris www.adevarul.ro. Pe una dintre ele scrie că este fiica omului de afaceri Nicuşor Schelean, membru PDL, cu business-uri în energie şi telecomunicaţii şi cu o avere de ordinul milioanelor de euro (între altele, este şi acţionar al colosului RCD-RDS). Alta se referă la relaţia pe care Valeria Schelean (foto) a avut-o cu Gruia Stoica, socotit stăpânul transportului feroviar de marfă din România. Stoica este unul dintre cei mai bogaţi români, cu o avere estimată la peste 400 de milioane de euro. Din relaţia lor a rezultat un copil, care acum are 10 ani şi pentru care Gruia Stoica şi Valeria Schelean s-au judecat ani în şir pentru recunoaşterea paternităţii.