Minivacanţa de 1 mai a însemnat pentru studenţii din Iaşi un bun motiv de evadat din decorul citadin. La fel a făcut şi Fănel Alexe, student cazat în fieful politehniştilor, căminul T 17, şi ale cărui însemnări de vacanţă le-am găsit scrise pe o cutie de pizza uitată în amfiteatru.

– Weekendul ăsta m-am jucat un pic cu nişte boboci de anul întâi. Le-am zis că-i duc la Vamă cu maşina şi băieţii mi-au dat câte cincizeci de lei. I-am lăsat pe toţi trei la Sculeni. Tot vamă e şi aia, fraierilor!

– Cu banii gorobeţilor, plus ce mai aveam şi eu la mine, am ajuns bine mersi în adevărata Vamă. Când i-am văzut pe ăia de la ANAF în uniformele alea albastre, m-am speriat, am crezut că erau vameşii din Sculeni veniţi să mă salte pentru ce le-am făcut ciumeţilor ăia trişti. Totuşi, preventiv, le-am arătat colecţia mea de bonuri fiscale de la non-stop-ul de vizavi de T17, începând de la brichete de-un leu până la artileria grea, baxurile cu PET-uri de Noroc.

– În Vamă, mi-am făcut nişte tatuaje în cinstea zilei internaţionale a celor ce muncesc. Problema e că le-am făcut la o oră atât de târzie, într-o semiobscuritate suspectă, astfel încât abia după ce m-am trezit, la vreo două zile, am descoperit ce mi se desenase, de fapt, pe piele. Evident, tractorul pe care-l cerusem devenise un fel de ATV, iar Che Guevara aducea cu Alex Velea. E clar, nici Vama nu mai e ce era odată! Data viitoare mă duc la 2 Mai, poate găsesc acolo nişte relicve comuniste pe gustul meu. Noroc că erau tatuaje care se şterg repede aşa că, în prima seară când vine apa caldă în cămin, mă duc la duş şi-mi spăl ruşinea.

– Îmi place melodia aia a lui Smiley, „Oarecare”. Ieri am fredonat toată ziua: „E ziua în care vreau să dăruiesc la fiecare”. Şi chiar am dăruit: câte o pungă de apă aruncată de la etajul şase în dreptul fiecărei blonde cu craci lungi care trecea prin zonă. E drept, nu au fost prea multe gagici pe acest tipar, dar intenţia contează.

– Am văzut că începe Festudis. Ăştia nu vor să ne lasă deloc să învăţăm. După ce m-am îndepărtat de dimensiunea academică a campusului Tudor Vladimirescu în vacanţa de 1 mai, acum va trebui să accept exilul în patria culturală a Festudisului. Iar colocvii la mopserie, iar simpozioane la Vânătoru’, iar lansări de şaorme şi beri până seara târziu. Mâine mă duc şi fac o reclamaţie la decanat. Măcar să ne lase timp pentru meditaţii între sesiunile astea de examene. Dacă nu va fi de acord decanul cu cererea mea, îmi voi activa abilităţile de autodidact fix la Corso, leagănul formării mele intelectuale!