Nici nu a câştigat bine alegerile pentru funcţia de rector al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, că Tudorel Toader s-a şi suspendat din noua demnitate pentru a mai rămâne câteva luni judecător la Curtea Constituţională a României. Din câte se pare, Toader vrea să-şi încheie mandatul la termen pentru a beneficia de o pensie pe măsura măreţiei dreptului practic sub şefia lui Zegrean. Dar, mai multe despre trăirile lui Tudorel Toader din ultima vreme, aflăm din jurnalul său personal.

• Am auzit că se dau nişte reduceri la abonamentele RATP pentru elevi şi studenţi. Cred că voi face nişte demersuri pentru ca astfel de reduceri să se aplice şi pentru profesorii universitari care fac naveta Bucureşti – Iaşi, cum este şi cazul meu, de altfel. M-am săturat să-i tot cer maestrului Augustin Zegrean bani de drum. La urma urmei, de unde să mă mai împrumute şi el? Vorba aia, mâine, poimâine iese la pensie şi n-o să aibă nici cu ce să treacă strada la Monte Carlo.
• Uneori îmi vine să zâmbesc gândindu-mă cum am debutat în noua postură de rector. E ca în bancurile alea în care îţi începi ziua de muncă cu o pauză mare. Pe de altă parte, aveam şi eu nevoie de o vacanţă, să-mi trag sufletul după epuizantele şedinţe de la Curtea Constituţională. Păi, numai cât transpiram şi gâfăiam până reuşeam să-mi îmbrac roba aia groasă ca o draperie şi tot îmi trebuiau două zile de repaos. Darmite când vreunul dintre colegi adormea pe fotoliul de şedinţă! Ca să-l putem scoate din sală, puneam umărul vreo doi, trei judecători mai experimentaţi, plus jandarmul aflat în dispozitiv. Săracu’ jandarm, când a fost detaşat la Curte, credea că tot ce va face este să stingă ultimul lumina, dar s-a deşelat la câte dosare a cărat prin sediu. Bine, la dosarul cu referendumul de demitere a lui Băsescu l-a ajutat un pic şi maestrul Zegrean, care zburda prin clădire neaşteptat de sprinten pentru etatea domniei sale, fluturând erata ca pe un steag victorios.
• Totuşi, abia aştept să-mi ocup postul de la UAIC. Ce poate fi mai frumos decât să priveşti Copoul prin ferestrele largi ale rectoratului, să vezi studentele urcând şi coborând din tramvaie fix sub geamul tău? Pentru mine, e clar că va fi o schimbare de perspectivă binevenită după experienţa de la Curte. Una e să tot dai nas în nas cu tanti Viorica, grefiera de şedinţă, şi alta e să-ţi zâmbească din secretariat un boboc de crizantemă la Drept. Prin urmare, să înceapă primele înfăţişări!