Acum câţiva ani, oamenii politici din Iaşi vorbeau, frenetic, de o nouă şansă de dezvoltare a oraşului: turismul medical. Adică, cetăţenii din Occident să vină la noi să se trateze. Ei ar fi beneficiat de servicii de calitate, dar la preţuri mai mici decât în ţările de origine. Iar noi am fi cules din banii cheltuiţi de ei pe plaiurile noastre. Chiar suna mișto: ”Iassy, medical city”.

Pacienţi de import
Se plecase de la un studiu făcut cu referire la piața serviciilor medicale în estul Europei și de la constatarea de bun simț că pentru un englez ar fi mai rentabil să facă un tratament în România decât la el acasă. Luând în calcul și transportul, cazarea și mâncarea, străinul ar fi ieșit oricum cu două treimi – trei sferturi mai ieftin decât dacă s-ar fi tratat la el acasă. De altfel, Polonia a câștigat 450 de milioane de euro în 2011 din prestarea de servicii medicale pentru străini. În cazul României, se aprecia piața tratamentelor medicale pentru pacienți de import la aproximativ 250 milioane de euro.

Atuurile Iaşului
Perspectiva la acea dată era de dublare a pieței până în 2014, când ar fi urmat să se trateze la noi 500.000 de turiști, la un cost mediu al sejurului medical de 1.000 de euro de căciulă. Iar pe această piață nu puteau conta, în mod real, decât capitalele celor 8 regiuni de dezvoltare, singurele care au o dotare mai acătării în domeniul medical. Iar și mai rațional, putem vorbi în România de doar vreo 4-5 centre medicale rezonabile, că doar Craiova n-a avut niciodată pretenții în domeniul ăsta. Bucureștiul ar fi luat fără îndoială potul cel mare, iar restul ar fi urmat să fie împărțit între Iași, Cluj și Târgu Mureș. Bucureștiul este beton la transplanturi și intervenții chirurgicale majore, de exemplu, Târgu Mureș are experiență indiscutabilă în ceea ce privește intervențiile pe cord și, mai ales, cele de chirurgie cardiacă pediatrică. Clujul avea cel mai bun centru oncologic, până să se deschidă și la noi institutul de profil. Stomatologia, kinetoterapia și chirurgia estetică ar fi constituit atuurile Iașului. La prima strigare, ”cota” Iașul ar fi trebuit să fie, în 2011, de cel puțin 30-40 milioane de euro, corespunzând unui număr de 30-40.000 de turiști aflați în căutarea sănătății.

Aproape „zero”
Și totuși… În 2011, doar 244 din cei 185.537 de bolnavi internați la Iași proveneau din alte țări decât România. Adică 0,13%. Adică zero, practic. Cu atât mai mult cu cât, în marea lor majoritate, acești 244 erau basarabeni sau câte un italian pe care l-a pălit aici o criză de apendicită. Iar procentul rămâne valabil și azi. Adică nimic organizat, doar întâmplare şi nu rodul vreunei strategii.

Factori obiectivi
Cauze ar fi mai multe. Unele țin de noi, altele de ei. La categoria factori obiectivi am putea include bazinul din care ne putem selecta clienții și preferințele acestora. Cei mai turiști medical din lume sunt americanii, englezii și nemții. Americanii, de felul lor, preferă țările Asiei de Sud-Est, gen Thailanda, Singapore sau Malaiezia, în cazul primelor două și pentru că pot asorta turismul medical și cu altfel de turism, plăcut trupului. Avem puțini medici cu specializări în Germania și care să se fi întors de acolo și, în general, avem puțini vorbitori de limba germană. Bariera aceasta este mult mai slabă în Ardeal, unde germana este preferată ca limbă străină. Englezii preferă India, unde se simt acasă și unde costurile sunt echivalente cu cele din România. Iar dacă vor să vadă țara unde are moșie prințul Charles, tot în Ardeal se duc. Apoi, mai avem problema că mulți stomatologi ne-au plecat taman în Anglia și au spart piața acolo.

Lipsurile noastre
Cauzele care ţin de noi pot fi rezumate şi ele simplu. Marea noastră problemă: promovarea. Cum să te știe lumea de Medical City, dacă nu-ți faci reclamă? Și, din păcate, pe direcția asta nu s-a făcut niciun pas. Nici cu infrastructura de transport nu stăm prea grozav. Curse aeriene Iași – Germania nu avem. Iar un aeroport secundar al Londrei este cam prea puțin. Apoi, pe lângă promovare și transport, ne mai lipsește și ceea ce se cheamă servicii specifice. Ceva gen agenție guvernamentală sau locală care să intermedieze aceste servicii. Un fel de garanție pentru turistul medical că nu-și ia țeapă. O agenție care poate da asigurări clientului că va fi tratat „ok” într-un spital modern. Că veni vorba, nici dintr-astea nu prea avem deocamdată.

Vin din judeţele vecine
Ce ne rămâne? Păi, nu mare lucru. În lipsa turiștilor medicali străini, Iașul se mulțumește cu ”ai noștri”. Adică, pacienții veniți din alte județe ale țării, îndeosebi din restul Moldovei. În general, ei reprezintă cam o treime din numărul total al pacienților internați în spitalele ieșene. 54.600 din cei 185.500, dacă păstrăm ca an de referință 2011. E la fel de valabil procentul de 29,4% și acum. Plus, minus. Iar partea proastă în ce-i privește este că la Iași ajung pacienții aflați în stare gravă. Cei care costă cel mai mult, adică. Iar pentru un picior rupt pus în ghips, spitalul primește tot atât cât pentru o fractură dublă deschisă.