Care va să zică aşa: medicii vor avea salarii de o mie de epuroi, ba chiar şi mai bine. Asta la stat, că la privat, pentru banii ăştia nu te dai jos din pat. Ne promite asta – nu nouă, celor cari n-am avut bănuţ de şpagă pentru egzamenele de la Umefeu, ci medicilor cu patalama la mână – nimeni altul decât menistrul cel Abramburel de la Sănătate, Eugeniu Nicolăeş, pre numele lui, acela cari se chinuie de vreo opt anişori să pitrocească reforma în sistem, dară sistemu` face pe dracu-n patru şi o întoarce tot cum vrea el. Acuma, sătul să tot fie luat la bâză de asociaţiile profesionale, de pacienţi, de pensionari cu tichete compensate ori de asistente medicale, menistrul ce s-o gândit: ia să mai terminăm noi cu toată panarama asta odată şi să le închidem gura aia mare la purtătorii de halate albe. Aşa că, hodoronc-tronc, după ce o trecut spitalele de la ministerul Transporturilor la cel al Sănătăţii şi invers, după pomana de zece lei numită coplată, pe cari trebuie s-o plătim musai când ne externăm den spital (săru` mâna, doamna asistentă şefă!), Eugeniu al nostru o zis că e vremea să le crească şi salariile la doftori. Dar nu cu vreun procent anume, cu vreo indexare la rata inflaţiei ori cu vreo corelare pe baza coşului zilnic (ăla cu icre de Manciuria şi somon fume, nu cu parizer de 12 lei kilu), ci cu cât vor ei. Adică, fără număr, dar nu mai puţin de 3.000 de lei. De unde o să ieie omu’ nostru bani pentru aşa o ispravă, pentru cari Tăriceanu mai plăteşte şi-acuma hârdaiele sparte prin 2007-2008, nu ne spune menistrul. Ne dă însă de înţăles că nu tot bănuţu’ o să fie plătit de la buget. Medici ar fi obligaţi, din câte am priceput noi, să lucreze numai la spitalele de stat. Ia luaţi voi acuma, probă de management şi recomandare de deontologie profesională la domnu’ menistru: cică medicii ar pleca de la un salar, cum spuneam noi, de vreo 3.000 de lei, la cari, dacă direftoru` de spital e de acord, le mai acordă un bonus baban, dacă prestează în regim privat, cu chitanţă şi factură, tot la spitalu` de stat, după programu’ normal de bugetar. Asta cu condiţiunea ca medicu` să nu mai care dupe el pacienţii şi pe la cabinetu’ lui privat, unde să-l mai stoarcă odată de bani. Nu mai spune nimenea cine stă acum să-l controleze pe doftor ce mai face el în timpu` lui liber. Probabil că o să deie o declaraţie pe proprie răspundere, cum că iubeşte într-atât statu’, încât o să muncească pentru el până la pensie, cu normă-ntreagă, ore suplimentare, plus sâmbăta şi dumineca.

Capitalismul s-a născut la stat

Iară despre medici, ce să zicem? Nu pot decât să-şi frece mâinile de satisfacţie în continuare, că nu or să mai trebuiască să facă drumuri fuga-fuga de la spitalu` de stat la cabenetul personal, ci toată treaba o să se desfăşoare în circuit închis, adică să fie o chestiune de minute, o plimbărică la un hol sau etaj distanţă. Unde mai pui că nici cheltuielile cu cabenetul particular nu-şi mai au rostul, câtă vreme, doftorii free-lanceri vor presta direct pe aparatura şi patul de la spitalele construite în comunism, dar primite moca în capitalism. Nu spunem acum că oamenii care repară oameni nu merită salarii bune. Da’ parcă ajunge să ne fie dor de capitalismu` de cumătrie al lui nea Nelu, decât de struţo-cămila de socialism medical-ştiinţific al lui Abramburel Nicolăescu, în care medicii îs obligaţi să fie patroni pe spitalele de stat. Unde mai pui că omu` se mai şi laudă în gura mare că e liberal sadea. (Privata Publică cu Plată)