Constantin Simirad
La aproape 70 de ani, bunelul Costică Simirad se dovedeşte un năzdrăvan care nu se lasă deloc priponit de niciun baron, grup de interese ori serviciu secret. Bunelul e mai tânăr ca niciodată, veşnic pus pe declaraţii surprinzătoare, gata a strica socotelile celor care-l dădeau deja mort politiceşte, îngropat şi uitat. Nu e cazul: moşul e verde şi va mai produce multe emoţii celor care-i doresc capul înfipt într-un par, ridicat pe una dintre cele şapte coline ale oraşului pe care l-a păstorit ca un sultan atâta amar de vreme. Ar mai candida, nu ar mai candida, e prieten cu toată lumea, pentru ca imediat să se supere pe toţi precum văcarul pe sat, zice că e obosit şi vrea să se hodinească, pentru ca hodoronc-tronc să-l aflăm iarăşi pe vreun post de televiziune, slobozind o nouă cimilitură, cu un aer de Creangă sastisit, senin şi molcom.
Simirad nu se dă dus din lumina reflectoarelor, mai nou se crede şi scriitor, deşi, prostioarele lui adunate în atâtea volume sunt de fapt nişte măsline literare bune de ronţăit în tren sau pe WC, când crampele nu te lasă nici măcar să mori… Scuturat la bani mărunţi, bunelul nu-i decât un viclean şi jumătate, superficial, lipsit de o cultură sistematică, în ciuda aerelor sale de Excelenţă. Ca ambasador a stat cu buricul la soare, a fumat trabuce şi a păpat nu numai fructe exotice, dar şi banii Ministerului Român al Afacerilor Externe, pentru că postul lui în Cuba a semănat mai curând cu o prelungită vacanţă, multele mandate la primăria Iaşului plictisindu-l de moarte. Prieten bun cu Băsescu, ocrotitor al cuplului inedit de politicieni exotici Futache-Nichiforaş-Kunta-Kinte, băgător de zâzanii printre gugumanii din aşa-zisa elită politică a Iaşului, moş Costică se distrează de fapt ori de câte ori are prilejul, pe seama cui se nimereşte, pentru că la urma urmei, are şi de ce.
Mai greu e cu administraţia judeţului însă, pentru că la acest capitol, realizările lui de până acum sunt un kaka-maka absolut, înmulţit cu zero. Degeaba a tot dat vina pe duşmanii electorali, pe vreme, pe context, subtext şi pretext, rezultatul e acelaşi. Oricum, ne vom plictisi tare după ce Simirad va părăsi scena politică.
