Mai zilele trecute, soarele ne-a scos din casă și ne-a dus spre Ciric. Era cald, prea cald pentru asfalt, așa că am ales drumul pădurii, în căutare de relaxare și bună-dispoziție. Despre Ciric s-a scris și răs-scris, și de bine, dar mai ales de rău. Vom scrie și noi câteva fraze, pentru a ajunge la subiectul nostru de azi. Ne-a suprins lipsa din baza de agrement a teraselor unde să te poți opri la o bere. Abia dacă am numărat vreo patru pe aleea de pe malul drept al lacului, ceea ce este extrem de puțin. Debarcaderul era gol și abia dacă erau două hidrobiciclete pe lac. Câteva grupuri de grataragii, vreo 20 de oameni pe insuliță. Zona de escaladă, pustie, terenul de minigolf, terenurile de fotbal, tenis și ping-pong, la fel. Un singur jucător de tenis care, oricât de rapid ar fi fost, nu putea juca singur. La tenis de masă, doar doi tineri. Parcările goale, iar mașinile celor veniți la grătare erau parcate pe marginea drumului. De telescaun nu mai zicem nimic, să nu spuneți că suntem răutăcioși. Totuși, ce se întâmplă cu Ciricul nostru? De la modernizare încoace, parcă e mai puțin interesant decât înainte. De ce și ce putem face?

Paradis în Brașov
De la bun început, trebuie spus că Ciricul nu este un parc de distracții propriu-zis, ci doar o zonă de agrement. Un fel de poieniță amenajată nițel, dar nu un loc în care să-ți petreci toată ziua schimbând modalitățile de distracție. Nu e un loc în care să intri pe o parte și cale de un kilometru să treci dintr-o distracție în alta. Cine vrea să facă escaladă se cațără de câteva ori și pleacă acasă. Nu e același om cu cel care vine să joace fotbal sau cu cel care vine să se plimbe pe lac. Spre comparație, Paradisul Acvatic de la Brașov este genul de loc în care activitățile disponibile sunt înrudite, astfel încât îți poți umpli toată ziua fără să te plictisești. Pe 2,4 ha, din care jumătate reprezintă suprafață acoperită, se găsesc opt piscine, tobogane cu apă, saune, jacuzzi, grotă de relaxare, sală de fitness, teren de fotbal, teren de volei pe nisip, restaurant și terase.

Complementare
Intrat în Paradisul Acvatic, poți începe cu o saună și continua cu hidromasaj sau cu dușuri cervicale, pentru eliminarea stresului. O partidă de volei pe nisip poate fi urmată de o binevenită baie în piscină. Pe urmă, în grota de relaxare stai întins pe o banchetă încălzită, învelit cu o pătură de apă caldă, vizionând proiecții video și ascultând sunete din natură. Înmulțiți apoi experiența personală cu 2.000, care este capacitatea parcului și vedeți ce înseamnă. Cam despre așa ceva vorbim.

12 milioane euro
În cazul Brașovului, este vorba de o investiție privată, în valoare de 12 milioane de euro, făcută de un cetățean numit Puchianu. Ne-am uitat noi în jur, dar parcă nu am văzut niciun investitor de talia asta în Iași. Firește, excluzându-l pe Iulian Dascălu, cu Palasul său. Credem totuși că dacă era să merite făcut pe bani privați, un astfel de parc, nu neapărat acvatic, ar fi fost deja făcut. Există câteva parcuri de distracție în jurul Iașului, dar ele sunt deocamdată doar părculețe, nu ansambluri mari. Nu că nu ar fi necesar așa ceva, dar s-ar părea că un parc de mari dimensiuni nu este suficient de rentabil pentru a fi realizat din bani privați. Ceea ce înseamnă că este nevoie tot de o intervenție a municipalității. De data aceasta însă, cu ceva mai mult cap.

Teren virgin
Ciricul a avut marea problemă că exista deja. Paradisul Acvatic a fost construit pe un teren virgin, ceea ce i-a permis investitorului să facă orice a dorit. Proiectul municipalității noastre a trebuit să se plieze pe ceva deja existent, cu limitările aferente. Deci, ne-ar trebui un teren unde, vorba unui umorist, mâna omului să nu fi pus niciodată piciorul. Un astfel de teren ar putea fi găsit la Breazu, unde voia cândva fostul primar Simirad să construiască o grădină zoologică. O altă variantă ar fi Buciumului, în zona fostei grădini zoologice. Sunt zone ușor accesibile publicului. Au dezavantajul că sunt zone împădurite, deci ar apărea costuri suplimentare cu reîmpădurirea în echivalent pentru suprafețele defrișate, dar aceasta să fie singura problemă.

La inaugurare
O idee ne-o pot da vecinii botoșăneni. Mai au puțin și taie panglica inaugurală a parcului Cornișa, un proiect de 88 milioane de lei. Pe lista distracțiilor disponibile se află înotul, săriturile în apă de la tobogan, săriturile de la trambulină, hochei, patinaj pe gheață sau pe role, tenis de câmp, baschet, ciclism și altele. Ceva mai mult, ca să ne exprimăm elegant decât la Ciric. La Cornișa sunt 8.000 mp de luciu de apă, un bazin de înot de dimensiuni olimpice, pe care Iașul nu-l are nici în ziua de azi, bazin de hidroterapie, altul de hidromasaj și tot așa. O zi de distracție la Brașov costă 55 de lei. La Cornișa încă nu știm, dar puțin probabil să depășească această cifră. Iar Botoșaniul este mult mai aproape de Iași decât Brașovul. Mâine-poimâine ne vom trezi că Ciricul va rămâne pustiu complet, cu un ultim bilețel lipit de vreun ieșean pe un stâlp: „Plecat la distracție la Botoșani”.