Când și-a pierdut statutul de capitală, în 1859-1862, Iașul s-a prăbușit economic în așa hal că nimeni nu se gândea că-și va mai reveni vreodată. Din unele puncte de vedere, el încă suferă din cauza evenimentelor de acum peste un secol și jumătate. La început Cuza, apoi regii, apoi comuniștii, au încercat să acorde diverse tipuri de compensații Iașului, astfel încât moldovenii să uite ranchiuna pe care o purtau bucureștenilor. Printre compensațiile primite de Iași s-a numărat și înființarea primei universități din țară, în 1860 și construirea palatului universitar din Copou, aproape 40 de ani mai târziu. Iașul și-a lins rănile și a început să se consacreze ca oraș universitar. Dacă o bucată de vreme, în anii ’70-’80, Iașul a căpătat și unele valențe industriale, ele i-au trecut după 1990, când industria s-a prăbușit. Una peste alta, universitatea a devenit și a rămas singurul lucru stabil într-un Iași într-o perpetuă schimbare. Singurul lucru pe care ne putem baza, indiferent ce se întâmplă cu economia. Și singura noastră avere. Și încă o avere semnificativă, dacă ne gândim câți bani intră în Iași prin intermediul studenților și la cât de prăfuit și pustiu pare orașul vara, când studenții pleacă acasă, în vacanță.

Evoluție
În 1990, Iașul universitar însemna 27.200 de studenți, cam 10% din populația stabilă a orașului. Cifra a crescut puternic în următorii ani, odată cu apariția universităților private, ajungând în 1995 la 38.000. Un cincinal mai târziu, pe măsură ce economia începea să-și revină, numărul studenților a urcat până la 50.000, iar această tendință a continuat până în 2005. Atunci a fost anul de vârf al universităților ieșene, ajungându-se la un total de peste 60.500 de studenți. Cifra era enormă. Practic, o cincime din populația Iașului era reprezentată de studenți, vreo 10.000 dintre ei fiind străini. Reabilitarea Universității de Medicină și Farmacie după scandalurile care au zguduit-o la începutul anilor 2000 a fost principalul factor care a condus la creșterea numărului de studenți străini până la 16.000, în 2010. Din păcate, această creștere nu a fost suficientă pentru a compensa scăderea numărului de studenți români, provocat de prăbușirea universităților private. Scăderea generală a populației școlare, combinată cu plecările masive în străinătate au dus și în anii următori la o scădere a numărului de studenți. Față de anul de vârf 2010, s-a pierdut aproape un sfert. Acum, mai avem doar 42.000 de studenți, spune Institutul Național de Statistică.

Fluctuație
Pe ansamblu, putem spune că numărul studenților a rămas totuși important în toți cei 25 de ani care au trecut din 1989. Când au apărut universitățile private, ele au suplinit scăderea abruptă a numărului de studenți din facultățile tehnice de stat. Când universitățile private nu au mai fost atât de interesante, s-a revigorat Universitatea Tehnică.

Trebuie atrași
Iașul este beneficiarul renumelui pe care i l-a dat prima universitate din țară, dar pare că trăiește din amintiri. N-am pierdut din studenți față de 1989, dimpotrivă, dar nici nu am reușit să revenim la nivelul din 2010, deși cei care învață la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava sau la cea din Bacău ar putea fi „clienții” noștri. Bun, dar ce putem face pentru a-i prinde și pe aceștia în statisticile noastre? Studentul caută, în general, două lucruri: confort în timpul studenției și un loc de muncă sigur după. Din păcate, pe ambele direcții mai este mult de lucru. Doar jumătate din căminele din Tudor ale UTI au fost modernizate până acum. De Universitatea „A.I. Cuza” aproape că nici nu putem spune că ar fi făcut-o cu ale ei, numărul căminelor modernizate fiind și mai mic. Or, au cam trecut zilele în care studentul se mulțumea cu o mână de cartofi prăjiți la „reșoul” făcut dintr-un bloc de BCA și o rezistență electrică. Acum, Wi-Fi-ul intră la categoria strictului necesar.

Loc de muncă
Nici pe cealaltă direcție de care vorbeam nu stăm cu mult mai bine. Universitățile ieșene fie nu au încă un sistem bine pus la punct de urmărire a carierei foștilor studenți, fie nu-l au deloc, nici în fază incipientă. Cu alte cuvinte, nu poți verifica dacă nu cumva înveți degeaba. Singura sursă de informații rămâne cea reprezentată de foștii studenți înșiși. Intri pe Facebook și întrebi cine a terminat FEAA și unde și ca ce lucrează. Or, în acest fel, facultatea nu va deveni mai atractivă. Iar același lucru se poate spune din despre majoritatea celorlalte facultăți ale UAIC. Poate UTI stă ceva mai bine sub acest aspect, dar asta grație fabricilor gen Delphi sau Continental, care recrutează studenții încă de pe holurile facultăților. Doar pe acești studenți îi poți trece la rubrica „succese ale universității” în cunoștință de cauză. Pe restul… Or, tocmai șansa unui loc de muncă ulterior îi atrage pe viitorii studenți. Dacă nu le poți oferi o statistică credibilă, nu vor avea niciun motiv să plece din Suceava sau Bacău pentru a venit la Iași. Ar fi doar o cheltuială inutilă în plus.