În timp ce alţi oameni politici se dau de ceasul morţii în preajma campaniei electorale, făcând şi desfăcând strategii şi tactici electorale, senatorul Varujan Vosganian pare desprins de lumea dezlănţuită a alegerilor ce se apropie. Astfel, parlamentarul ALDE îşi vede liniştit de pasiunea sa scriitoricească, confirmată recent de o performanţă remarcabilă: câştigarea tuturor premiilor puse în joc la Gala Angelus din Polonia de “Cartea şoaptelor”, cel mai recent roman al senatorului de Iaşi. Angelus este cel mai important premiu literar din Polonia, aşa că Vosganian are toate motivele să exulte şi să ia un nou avânt psihologic pentru scrutinul din iarnă. Despre planurile sale, mai multe detalii am aflat din jurnalul personal.

• Aproape că nici nu mai văd rostul candidaturii mele la funcţia de deputat. Prin scrierile mele, am atâtea de transmis umanităţii, încât postura de parlamentar mi se pare de-a dreptul frivolă. Cred că a sosit timpul să mă gândesc tot mai mult la cei de aceeaşi construcţie genială ca şi mine, de pildă Faulkner, Mann, Kafka, Dostoievski şi mulţi alţii care s-au dăruit omenirii prin geniul creator, nu printr-o bilă băgată în urnă. Bine, aş putea accepta şi un post de deputat, treacă meargă. Dacă lumea mă vrea, dacă Iaşul mă doreşte, cine sunt eu să mă opun fanilor mei? Evident, dacă intru în Parlament şi prindem o coaliţie de guvernare, nici nu concep să nu fiu numit ministrul Culturii. Am fost ministru de finanţe, al economiei, prin urmare aş putea gestiona şi mai bine o achiziţie de genul Cuminţeniei Pământului. Chiar, ar trebui să mă gândesc de pe acum la un astfel de proiect, ceva care să-mi definească întreaga carieră de ministru. Ce ar trebui eu să cumpăr, pardon, ţara să cumpere, pentru a intra în istorie ca şef al culturii? Un tiraj de 1.000.000 de exemplare din „Cartea şoaptelor”? De ce nu? E o carte decentă, o cuminţenie a bibliotecii. Nu strigă, ci doar şopteşte: ia-mă şi citeşte-mă. Hai, că aş putea deja să compun şi sloganul campaniei mele electorale: „Vosganian e şi al tău”. Cine n-are Varujan, să-şi cumpere. Fiecare casă trebuie să aibă un Varujan al său. Oh, încep să mă încălzesc! Aproape că-mi vine rău când mă gândesc că Şalaru candidează la Senat, iar eu am fost retrogradat la deputaţi. Dar va veni şi vremea mea! Va răsări soarele din nou şi pe uliţa mea din colegiu. Să nu uit s-o pavez cu intenţii bune, ca să dea bine la electorat. Abia aştept să intru la căldura sălii de şedinţe, unde voi putea compune în tihnă noi şi noi capodopere. Te uită cum votează decembre…