În ultima vreme, senatorul ALDE Varujan Vosganian a devenit mai activ decât oricând. Există în pielea anumitor oameni politici un senzor care le stimulează creativitatea şi simţurile, scoţându-i din hibernarea parlamentară: alegerile generale. Cu cât se apropie mai mult de data scrutinului din decembrie, cu atât devine şi Varujan Vosganian mai prezent în viaţa Iaşului, oraş pe care-l reprezintă în forul legislativ de trei mandate încoace. Despre noile idei pe care eternul senator de Iaşi le pregăteşte publicului în următoarele luni, aflăm mai multe răsfoindu-i jurnalul personal.

• Pentru prima oară în viaţă, îmi doresc să nu ştiu atâta matematică pe cât pretinde formarea mea de economist. Însă, oricât de mult aş da-o cotită, calculele sunt limpezi: având în vedere cum stau în sondaje, am prea puţini alegători pentru a îndeplini pragul minim de intrare în Senat. Prin urmare, sunt nevoit să fac un pas dureros, dar necesar, respectiv să mă mut cu bagaje cu tot pe listele pentru deputaţi, acolo unde strofocarea nu e la fel de mare, dar parcă nici prestanţa nu mai e atât de impunătoare. Pe lângă statutul de senator, cel de deputat e ca al unui tablagiu în faţa generalului. O fi solda tot cam la fel, dar senatorul e aristocrat, e calitatea care ne leagă de măreţia Imperiului Roman. Or, pentru mine, care am fost un domn toată viaţa, chestia asta mă seacă de-a dreptul. Dar, asta e, tot e bine şi deputat. Oricum, la cât de bine mă cunosc ieşenii, nici nu-şi vor da seama ce hram port, de senator sau deputat.
• M-am grăbit să-i felicit pe timişoreni pentru câştigarea titlului de Capitală Europeană a Culturii. E drept, îi reprezint pe ieşeni în Parlament, dar nu se ştie niciodată, dacă voi candida la un moment dat pe nişte liste la Timişoara? De ce să nu las loc de bună ziua şi Banatului, fruncea ţării? Mai dă-l încolo de spirit ieşean, de cultura ieşeană, oricum n-am ridicat un deget pentru propăşirea ei. La urma urmei, am recitat nişte versuri prin Copou sau Piaţa Unirii, nu mai ştiu exact.
• Până una, alta, mă bucur că mi-am văzut oamenii mei pe la casele lor, Botez la Primărie, Chirilă la Consiliul Judeţean. Iaca, de bine, de rău, au şi ei un rost şi, odată cu ei, mai pot scoate şi eu o vorbă în lume. Iar dac-o da Domnul să ajung iar om de bază în sfatul ţării, promit că voi scoate în fiecare zi câte-o dumă mai tare ca bancurile de la Radio Erevan.