Scăpat de urmărirea penală datorită solidarităţii colegilor parlamentari, senatorul de Iaşi Varujan Vosganian zburdă voios pe cuprinsul ţării, într-un adevărat turneu cultural. Abia ce a terminat joi, 2 aprilie, lansarea unei cărţi la Craiova, că Vosganian a şi tulit-o la Târgu Mureş, unde pe 7 aprilie a prezentat publicului o nouă creaţie literară. Având de gând să pătrundă şi mai adânc în străfundurile culturii române, Vosganian i-a scris directorului căminului cultural din Gropniţa, Stejărel Miroiu.
„Cu respect, domnule director, vă scrie senatorul de Iaşi Varujan Vosganian. Domnule director, vă mărturisesc că, de vreo două luni încoace, nu mă mai pot opri din scris. Sper că un literat de prestigiu ca dumneavoastră înţelege starea prin care trec şi căreia nu-i mai găsesc leac. Săptămâna trecută am fost la Craiova, după care, în scurt timp, la Târgu Mureş, posibil să ajung şi pe la Vişeul de Sus, poate chiar la Fundu Moldovei până după Paşti. Problema e că niciun director de librărie sau casă de cultură nu mai vrea să mă găzduiască pentru lansările mele de carte, pe motiv că s-au săturat de mine. Auzi, dumneata, s-a săturat lumea de cultură în România! Şi de cine, tocmai de mine, candidat la Premiul Nobel din partea României şi Armeniei, şi am promisiuni că şi Tadjikistanul şi-a manifestat opţiunea de a mă propune la obţinerea celebrului premiu. Deşi am un asemenea pedigree, uite că invidia lucrează adânc şi sunt sabotat peste tot unde mă duc. Dacă tot m-am pricopsit cu acest priapism al scrisului, am fost ofertat de mai mulţi domni aflaţi la răcoare şi care ar dori să scoată câteva cărţi care să le aducă un discount la pedeapsă. Dar ce voi deveni astfel? Un Cyrano de Bergerac al puşcăriaşilor, un umil scrib din umbră pentru corupţii României? Să mă plătească cu banii lor murdari, pătaţi de şampanie şi caviar? Oh, nu! Prefer să devin un cavaler rătăcitor al noroaielor culturii, un veşnic călător pe drumurile desfundate ale patriei, unde să aduc lumina literaturii în bordeiele ţăranului lipsit de civilizaţia beletristicii de calitate. Nu cer mult, domnule director. Doar o săliţă cu o sobă mică într-un colţ, o măsuţă cu o călimară de whisky şi vreo duzină de pasionaţi ai literaturii care să mă asculte cuminţi în bănci. Eu vin, citesc, mai ciocnesc cu oamenii, ca să socializăm un pic, dumneata mai bifezi o activitate la căminul cultural. Ce ziceţi? Oferiţi azil spiritual unui biet slujbaş al literelor? Cine ştie, poate câştig Nobelul şi vă repar şi acoperişul primăriei. Cu stimă, Varujan Vosganian, scriitor universal.
