Ca bârfitori hâtri ce ne aflăm, ne-am pus noi pe investigaţii serioase ca să aflăm care-i treaba cu ingredientele cele secrete, din cauza cărora tot mai multe firme şi firmuliţe de prin Occidentul ţării, adică de prin Clujul lui Boc, prosperă de numa`-numa`, în vreme ce produsele moldoveneşti autentice abia ce îşi duc traiul de pe-o zi pe alta. Aşa aflat-am noi, bunăoară, că „fainoşagul”, acela de să laudă cei de la Ardealu’ că-l bagă prin cutiile lor nichelate şi frumos ambalate, nu e vreun mare secret într-ale culinăritului, nici vreo plantă miraculoasă culeasă toamna târziu de pe Dealu Feleacului. Dimpotrivă, s-o dovedit că e ditamai bulanul de harmăsar, tocat mărunt-mărunt, prin sita cea mică, apoi ameliorat puţintel cu nişte gelatină, ca să-i deie culoarea aceea rozalie, de cad motanii pe jos când o văd. La o investigaţie şi mai atentă, am mai aflat noi că nici producătorii nu ar fi chiar ardeleni autentici, ci vin taman din Norvegia. Cu alte cuvinte, au fost prinşi cu mârţoaga-n conservă, cum se spune pe la noi. Acuma, nu-i bai, că nici cu producătorii cei moldoveni nu ne facem de râs. Nu mai punem la socoteală micii cei vârtos învârtiţi de la hipermarketuri, nici hamburgherii înheţaţi de prin raioanele de congelături, de nu mai ştie nici mama Deseve-ului ce se află în pungoaice.
Vasluienii au încurcat etichetele
Trecem strict la subect, unde, Protecţia Consumatorului, de data asta, cică au retras din galantare vrafuri întregi de pateuri, cari, normal, nu respectă legea. La o adică, stăm şi noi şi ne întrebăm dacă este vreun pateu pe lumea asta care să aibă termen de garanţie doi ani, dar care să fie şi natural, aşa cum ni să prezintă el prin reclamele plătite cu bani grei prin pauzele de film de la tembeliziuni. Chiar şi-aşa, ce credeţi că au găsit însă vajnicii enşpectori de la Opeceu în pateurile cu pricina? Nu căluţ, cum probabil v-aţi fi aşteptat, având în vedere isteria anti-cabalină din ultimele luni. Cărniţa e pentru ardelenii cu dare de mână, nu pentru sărăntocii de moldoveni. Vasluienii de la Vascar, că despre ei este vorba, au băgat direct făină, dragi mâncători de conservăraie! Făină de grâu la doi lei kilu, dintr-aceia care nu are nici măcar trei nule, ca să zici că-i mai de Doamne-ajută. Socotiţi acum, onor dumneavoastră, dacă o amestecaţi niţel cu apă, nişte gumă guar şi alte geluri îmbietor colorate, câte conserve de pateu de casă numai bun de întins pe pânică veţi obţâne şi cu ce profit. Bombe cancerigene, s-au grăbit să exclame unii, cari probabil nu o mai văzut reclame plătite pe bune din preistorie! Noi am zâce că-i o japcă pe faţă, în cari prost e cine dă banu’, nu acela care vinde. Iar la acestea, Opece-ul ce credeţi că a făcut? A retras ţuhalu’ de conserve din galantare şi a tras o amendă usturătoare de… 5.000 de lei, cam cât e şpăguţa la un control mai serios, la un butic din târg, nicidecum la o măgăoaie de talia Vascarului, cari să apără, zicând că or încurcat etichetele.
15 la sută ficat şi de restu hârtie de şters
Pe noi altceva ne-o îngrijorat însă. Conform normativelor citate de enşpectori, cică pateul de ficat trebuie să aibă „un conţinut minim de ficat de 15%”. Fără a cântări electronic, stăm noi atunci şi ne întrebăm, oare ce minunăţii mai conţine o conservă tartinabilă în restu’ de 85 la sută. Că în afară de E-urile de rigoare, am auzit atâtea minunăţii – de la hârtie igienică, la oase şi copite măcinate, că îţi vine să paşti urzici pe marginea şanţului, nu alta. Până una alta, noi nu putem decât să fim satisfăcuţi la ego că ne-am elucidat în privinţa ingredientului din pateu a cărui reţetă e ţinută la secret prin seifurile Clujului: fainoşagul ardelenesc nu e altceva decât făină, pe moldoveneşte. Că e vândută la preţ de ficăţei şi cărniţă, asta e altă mâncare de peşte, care ar fi mai mult de competenţa parchetului decât a Opeceului. Părerea noastră… (Vascar da Gama)
