În Statele Unite, țara la care adesea de raportăm când vine vorba de luat lecții de democrație aplicată, există un obicei respectat cu sfințenie: la alegerea unui nou președinte, toți angajații administrației federale pleacă. Pur și simplu, mii de oameni își scriu simultan demisiile, astfel încât noul venit să-și aleagă echipa cum vrea. Pleacă toți, fără ca vreunul să spună că el e profesionist, că el nu face politică sau mai știm noi ce. Același lucru se întâmplă și la nivel de stat, când apare în scenă un nou guvernator. Într-o formă mai puțin radicală, obiceiul a existat și la noi până după 2000. Venea un guvern, șefii de instituții zburau imediat. Pe urmă, a apărut ideea de funcție publică, de șefi profesioniști. Firește, ideea e doar pe hârtie și acum, că șefii tot politic sunt puşi. În 2005, liberalii i-au forțat pe cei vechi să demisioneze, sub amenințarea dosarelor. Nu i-au dat afară, au plecat singuri, chipurile. Dar, ca un făcut, toți cei care au câștigat concursurile de șefi aveau carnete de partid galbene sau portocalii. Aceeași poveste și în 2008, cu unele excepții, existând și directori care au refuzat să plece. La fel și în 2012.

Situaţie absurdă
De ce o așa lungă introducere? Păi, ca să ajungem la ce ne doare. Unii directori, care n-au plecat singuri, au fost dați afară pentru a face loc noilor veniți, pe criteriul „ești tu profi, dar și partidul nostru are profesioniști”. Unii au înțeles. Alții au atacat în instanță ordinul de eliberare din funcție și au mai și câștigat, că doar obținuseră postul prin concurs. Că la concursul ăla au participat singuri, e altă treabă. Și așa s-a ajuns în situația absurdă ca o instituție să aibă doi directori, amândoi câștigători de concurs, doar că organizat de partide diferite.

Ajutat de sindicat
Cel mai cunoscut exemplu de această natură este la Direcția Regională de Drumuri și Poduri. Portocalii l-au pus șef pe Dănuț Pilă. Inginer constructor, cumătru cu un deputat pe atunci tot portocaliu, dar calitatea lui esențială era că știa să asculte. De fapt, asta era și meseria lui de bază, fiind maior de „doi și-un sfert”. A venit PSD la putere, i-a mulțumit de prezență și l-a trimis la plimbare, înlocuindu-l cu Ovidiu Laicu, drumar de meserie. Doar că Pilă a dat în judecată DRDP și a și câștigat reintegrarea pe post. Mă rog, a câștigat cam cu cântec. DRDP a încercat să mute procesul din Iași, în ideea că Pilă știa, prin natura meseriei de bază, pe multă lume în Iași, iar meciul de box cu unul care are „pile” cam era cu o mână legată la spate. N-a mers, așa că s-a judecat la Iași, Pilă beneficiind și de asistență juridică din partea sindicatului. Gurile rele zic că nici nu era membru de sindicat, iar adeziunea lui ar fi fost antedatată, dar asta e altă discuție.

Ia-l de unde nu-i
Și-uite așa, DRDP s-a ales cu doi șefi mari. A fost nevoie să i se inventeze lui Pilă o funcție specială, că cea de director executiv era ocupată de Laicu. Așa că a fost făcut „director regional”. N-are birou la Regională, la Universitate, ci la Secția Drumuri Naționale din Copou, chiar dacă e director regional. Are în subordine portarul, femeia de serviciu, protecția muncii și vreo două laboratoare. Nu că ar fi Laicu chitră și nu vrea să-i dea de lucru, deși ar putea fi și asta o explicație, dar dacă face Pilă vreo boacănă, și-o fură directorul plin, nu fantoma din Copou. Și-uite așa îl vezi pe Laicu și la asfaltări, și la deszăpeziri, și la alunecări de teren și orice se mai poate întâmpla pe întreaga rază a Regionalei, adică toată Moldova. Iar pe Pilă ia-l de unde nu-i.

Leafă beton
Ce ne enervează este că se dau două lefuri bune, dintre care una unui colonel, că între timp a fost avansat, care stă și atât. Am sta și noi pe o leafă de vreo 10.000 de lei lunar și credem că și dumneavoastră. Mai ales că la leafă se mai adaugă și 15%, spor de doctorat, că omul nostru e doctor în economie. Măcar de-ar face cercetare în domeniu, așa cum se cere ca să primești acest spor. Pilă e însă probabil excepția care întărește regula. Avem noi unele bănuieli că această excepție nu e chiar străină de gradul omului, dar nu avem probe. În schimb, și alte chestii ar putea fi explicate prin culoarea ochilor. Ca de exemplu, se zice că ar fi strâns vreo 30 de absențe nemotivate, dar nu în liceu, ci la slujbă, inclusiv de la comandamentul de iarnă, unde prezența e foarte obligatorie. După Codul Muncii, la trei absențe nemotivate poți să te duci la AJOFM să vezi ce acte îți trebuie pentru dosarul de șomaj. Pilă a scăpat cu un avertisment.

Iată-i averea
Și zău dacă înțelegem de ce se cramponează omul nostru de „șefia” de la DRDP. Pensie de cadru în rezervă de vreo 2.000 de lei pe lună are. Nevasta e director economic la Ambulanță, de unde ridică vreo 5.000 de lei lunar. Mai e și expertă în contabilitate, chestie din care mai vin vreo 1.500 de lei pe lună. El și-ar putea mânca liniștit pensia dată pe ochi albaștri, că ar câștiga soția mai mult decât suficient ca să întrețină apartamentul de 66 mp pe care-l au. Mă rog, la un moment dat, Pilă avea trei apartamente, dar două au dispărut din declarația sa de avere. Un Lexus Rx400h și un Peugeot 107 înseamnă două mașini la o familie, ceea ce e suficient, zicem noi. Pilă are în proprietate trei terenuri, la Negrești, Horpaz și Miroslava, de vreo 6.600 mp în total. Ultimul a fost cumpărat în 2013 și e numai bun de vilă. Doar să vrea să se retragă și să stea liniștit la țară. Să-i lase pe drumari să-și vadă de treaba pentru care sunt plătiți și să scutească bugetul CNADNR de plata unei lefi inutile. Sau o fi așteptând să se schimbe iar puterea și să revină pe cai mari?