Din câte putem vedea cu toții, temperatura scenei politice a crescut brusc în ultima vreme, semn că alegerile se apropie cu pași repezi. Pe 5 iunie veți fi chemați la vot, pentru a alege viitorul primar, viitorul Consiliu Local și viitorul Consiliu Județean. Acesta din urmă își va alege la rândul său viitorul președinte, pentru că s-a renunțat la votul direct pentru capul județului. Prin urmare, trebuie și dumneavoastră să fiți pregătiți. Așadar, nu uitați ca la alegeri să puneți ștampila pe… Glumeam, firește. Nu v-am sugerat niciodată pe cine să votați și doar n-o să ne apucăm să facem asta acum. Sunteți cititorii noștri, deci sunteți destul de maturi electoral pentru a nu avea nevoie de astfel de sfaturi. Așa că astăzi vom vorbi doar despre ce-i așteaptă pe viitorul primar și viitorul președinte al CJ, despre prioritățile municipiului și județului. Candidatul la primărie, respectiv partidul care se va apropia cel mai mult, prin proiectele propuse, de rezolvarea problemelor din oraș și județ va merita votul dumneavoastră.

Transportul public
Dacă oprești zece ieșeni pe stradă și-i întrebi care e prima problemă publică ce le trece prin minte, nu știm dacă vor fi mai mult de 3-4 cei care să nu numească transportul. Atât cel public, cât și cel, să-i spunem, privat. În privința transportului public, două sunt problemele majore ale acestuia. Prima constă în eternul haos din circulația tramvaielor și autobuzelor. Când ieși din casă, nu știi niciodată dacă vei prinde un tramvai în stație și nici cât trebuie să aștepți. Graficele din stații, care spun că în 5 minute vine un 9 sau în 12 minute vine un 13, sunt doar de decor și pur orientative. RATP spune de ani de zile că atât timp cât nu se reglează așa-numita „undă verde”, astfel încât mijloacele de transport în comun să prindă constant verde la semafor, nu poate face nimic. Noi am zice totuși că oficialii regiei profită de acest lucru ca să nu-și bată capul prea mult cu respectarea graficelor. A doua problemă este însăși calitatea tramvaielor și autobuzelor. Ieșenii nu se mai mulțumesc cu toate gioarsele. Anii ’90, când din tramvaie curgeau efectiv tablele, iar autobuzele gâfâiau la cea mai mică pantă, au apus și nimeni nu vrea să le vadă din nou. Dacă acum încă se mai pot folosi autobuze și tramvaie second-hand, pe care nemții sau olandezii le-au întreținut cu grijă, acest lucru nu va mai fi valabil în viitorul apropiat. Deja ne uităm cu invidie spre Cluj sau Timișoara.

Traficul auto
Circulația rutieră va trebui fluidizată. Deocamdată, sistemul de management al traficului nu este funcțional, dar după jumătatea anului nu se va mai putea vorbi de probe și testări. El trebuie pus în funcțiune și făcut să meargă. Trebuie rezolvată și problema circulației bicicletelor. Cu toate pistele făcute până acum, bicicleta nu este încă o alternativă viabilă la transportul clasic. Nu poți pleca dintr-un colț al orașului pentru a ajunge în cel opus doar pe pistă, fără să trebuiască să faci slalom printre pietoni sau să te dai jos de pe bicicletă din cauza vreunui stâlp instalat fix în mijlocul pistei.

Ecuație complicată
O problemă serioasă, pentru care termenul de rezolvare este de doar 7-8 luni, este încălzirea orașului. E un subiect mai greu de explicat marelui public, dar ale cărui consecințe îl vor afecta direct. CET SA este în faliment, iar primăria a preluat activele acestuia, adică tot ce înseamnă instalații și țevi, încredințându-le firmei Dalkia, rebotezată Veolia, spre exploatare. Pentru cei branșați la sistemul centralizat, a fost bine, pentru că francezii și-au făcut treaba și i-au asigurat funcționarea. Doar că lichidatorul CET umblă să recupereze instalațiile, pentru a le transforma în bani și a achita datoriile societății. Iar dacă va avea câștig de cauză, Veolia va rămâne practic fără obiectul muncii, în afara situației în care primăria ar răscumpăra activele, pe bani gheață. E o problemă greu de soluționat, dar căreia trebuie să i se găsească o soluție înainte de iarna viitoare.

Poluarea
Mediul este o altă problemă gravă a Iașului. Vedem în fiecare vară nori de praf ridicându-se în aer la prima pală de vânt, iar în fiecare toamnă, trotuarele se umplu de glod. Întâi s-a dat vina pe șantierele din oraș, dar problema nu a scăzut în gravitate pe măsură ce acestea au fost închise. Așa că s-a ajuns la concluzia că praful se datorează lipsei vegetației care să stabilizeze pământul din jurul copacilor de pe marginea străzilor și noroiului adus în centru de la periferie, pe roțile mașinilor. A fost demarat din primăvara asta un program de înierbare a solului pentru a limita cantitatea de praf din oraș, dar rezultatele se vor simți doar la vară, dacă vor exista. Până atunci, Iașul rămâne printre cele mai poluate trei orașe din țară. Dacă adăugăm la acest fapt lipsa parcurilor și a spațiilor verzi în general, avem tabloul complet al problemei ce va trebui rezolvată de viitorul primar.

Orașul crește
Apropo de zonele periferice. În ultimii ani, s-a construit mult la marginea orașului, iar anul acesta ritmul construcțiilor s-a accelerat. Spre periferie, ca și în comunele din jurul Iașului, se mută tot mai mulți dintre tinerii care reprezintă componenta activă a populației Iașului. Noile zone rezidențiale trebuie să fie legate de restul orașului printr-o rețea decentă de străzi. Străzi precum Viticultori sau Dealul Zorilor au fost ani de zile simple ulițe ale unor foste sate înghițite de oraș. Locuitorii de acolo au însă acum cu totul alte pretenții. Este nevoie de asfalt, de apă, de gaz, de internet și de tot ce înseamnă acum un confort minim. Deocamdată însă nu am văzut un program coerent de urbanizare a acestor zone.

Fără direcție
Un alt lucru despre care se vorbește ocazional, dar de care se uită repede, este perspectiva viitoare a Iașului. Trăim de pe urma studenților, în principal, dar universitățile se descurcă și fără primărie. Aceasta din urmă trebuie să găsească însă o direcție clară de dezvoltare a orașului, în afara componentei educaționale. După eșecul în competiția pentru titlul de Capitală Europeană a Culturii, s-a vorbit de continuarea și dezvoltarea componentei culturale, fără a se întâmpla însă ceva concret. Transformarea Iașului într-o destinație a turismului cultural, de exemplu, este o misiune la care viitorul primar va trebui să se înhame. Restul județului este aproape egal cu zero din punct de vedere turistic.

Două bifate
Nici pe viitorul președinte al Consiliului Județean nu-l așteaptă zile prea ușoare. Modernizarea aeroportului este în linii mari finalizată, acesta urmând să intre de acum în faza de consolidare și extindere. Proiectul Sistemului de management al deșeurilor, al doilea mare proiect demarat acum vreo două mandate, este și el pe cale de finalizare. Se poate trece acum la rezolvarea celorlalte probleme care își așteaptă soluțiile de 26 de ani.

Zona Metropolitană
Am vorbit mai sus de transportul public din oraș și de construirea infrastructurii rutiere de legătură dintre centrul orașului și periferie. Partea CJ va fi reprezentată de continuarea acesteia, respectiv de realizarea unei rețele de infrastructură și transport metropolitane, adică legătura orașului cu localitățile din jur. Pe de o parte este vorba de drumurile județene care leagă Iașul de comunele din Zona Metropolitană și de sprijinirea comunelor în reabilitarea drumurilor comunale și sătești, aflate pe cale să se transforme în străzi interioare ale noilor cartiere din jurul municipiului. Pe de altă parte, este vorba de un transport public modern, pentru că a cam trecut timpul microbuzelor ticsite. În colaborare cu primăria, este necesară și construirea unei noi autogări. Cea de la Gară, cea de sub pasajul Octav Băncilă sau cea din Păcurari nu reprezintă decât provizorate, care se prelungesc deja de prea multă vreme.

Infrastructura rutieră
Județul nu se rezumă însă la Zona Metropolitană. În pofida reabilitării drumurilor Suceava – Neamț, Iași – Botoșani și Iași – Vaslui în ultimii ani, o bună parte din comunele județului sunt lipsite de legături decente cu Iașul, cu județele din jur sau chiar pur și simplu între ele. Din cei aproximativ 1.000 km de drumuri județene, trebuie asfaltați cam 750 km. Există proiecte pentru vreo 500 km. E treabă de un mandat, cel mult două, dacă nu vrem să pierdem trenul dezvoltării mediului rural. Autostrada reprezintă și ea un proiect prioritar, iar președintele CJ este cel mai în măsură să-i găsească rezolvarea, bătând oricâte drumuri spre București sau chiar Bruxelles este nevoie. Autostrada nu este proiectul municipiului, ci al județului și al întregii Moldove.

Încă un pol
Până să avem însă autostradă, mai este de găsit o soluție și la o altă problemă serioasă. Iașul este singurul pol de dezvoltare al județului, ceea ce provoacă dezechilibre importante. De fapt, creșterea unei zone produce sărăcirea celei mediu îndepărtate. Bucureștiul a devenit o metropolă, iar în regiunea de sud, cu județe precum Călărași sau Ialomița, locuitorii nu beneficiază cu nimic de pe urma capitalei. Dimpotrivă. Același lucru se întâmplă și în județul nostru, ceea ce nu este de dorit. Pașcaniul nu a reușit să depășească încă statutul de zonă defavorizată, ceea ce este absurd pentru un municipiu aflat la intersecția a două drumuri naționale reabilitate și cu statut de nod important de cale ferată. Renașterea Pașcaniului și înființarea astfel a unui nou pol de dezvoltare în județ trebuie să se afle pe agenda viitorului cap al CJ.

Sprijinirea fermierilor
Și pentru că tot vorbeam de poli, un alt proiect despre care s-a vorbit mult a fost așa-numitul „județul Iași – pol agroindustrial”. La urma urmei, singura resursă a județului nostru este pământul, iar agricultura ar trebui să reprezinte baza dezvoltării mediului rural. În ultimii ani, lucrul care s-a făcut în această direcție a fost construirea parcului agroindustrial de la Lețcani. Va fi pus în curând în funcțiune. Dar un singur ansamblu de depozite și de celule de frig reprezintă prea puțin pentru a compensa dispariția zecilor de silozuri și de frigorifere dinainte de 1989. Iar puținii fermieri puternici nu au capacitatea de a suplini lipsa infrastructurii agricole. Sprijinirea fermierilor și a industriei alimentare nu mai trebuie să reprezintă preocuparea APIA sau a Direcției Agricole, ci trebuie să devină importantă și pentru CJ.

Slaba informatizare
Și pentru că trăim totuși în sec. XXI, CJ este dator să preia și coordonarea unei alte probleme lăsată la voia întâmplării. Într-o lume în care calculatoarele și comunicațiile electronice au devenit omniprezente, slaba informatizare din mediul rural este un handicap serios. Puține sunt școlile în care laboratorul de informatică să-și merite numele. Puține sunt și primăriile care să ofere servicii online locuitorilor din comunele respective. De fapt, le putem număra pe degetele de la o mână. CJ a început, timid, informatizarea comunelor, dar proiectul s-a limitat la 15 localități și doar la asigurarea legăturii online dintre centrul județului și primăriile respective. În secolul XXI nu mai poți pretinde ca fermierii să vină la primărie după orice hârtie care ar putea fi descărcată de pe internet.

Marea cu sarea
Cam asta ar fi agenda minimă a viitorilor șefi de municipiu, respectiv de județ, plecând de la nevoile reale ale Iașului. În următoarele două luni, vor apărea diverși candidați care vă vor promite marea cu sarea. Comparați-le oferta electorală cu proiectele de care am vorbit azi. Și gândiți-vă de zece ori înainte de ale acorda încrederea.